România este țara cea mai apropiată de front, de aceea, are nevoie de plasele de sigu-ranță succesive pe care forțele americane, spaniole, franceze le întind în aceste zile.
Cine ar putea apăra, însă, România de ea însăși, de politicienii care o boicotează, de eventuale sabotaje, ca cele întâmplate în Germania, sau de proiecții ale războiului hibrid?
Soldații americani sunt gata să treacă granița în Ucraina
Pentru descurajarea Rusiei, Statele Unite au trimis în estul României, la Marea Neagră, una dintre cele mai cunoscute divizii din istoria sa militară, Divizia 101 aeropurtată, pe care americanii au considerat-o în urmă cu 78 de ani suficient de bine pregătită pentru a debarca în Normandia și pentru a pune umărul la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Comandantul adjunct al diviziei, generalul de brigadă John Lubas, a spus zilele trecute pentru CBS că militarii săi sunt gata să apere “fiecare centimetru de teritoriu NATO”.
4.700 de soldați de la baza 101 Airborne din Fort Campbell, Kentucky, au fost desfășurați pentru a întări flancul estic al NATO. Liderii diviziei militare americane au spus de mai multe ori pentru CBS că, în cazul unui atac asupra teritoriului NATO sau dacă apare o escaladare inopinată, soldații americani sunt gata să treacă granița în Ucraina.
Militarii americani cunosc în detaliu tacticile de luptă rusești, au urmărit ce se întâmplă pe front și s-au pregătit intens pentru o eventuală ripostă.
Nu se pune, cel puțin deocamdată, problema implicării soldaților NATO în conflictul generat de invazia rusă în Ucraina, dar aceștia “rămân în alertă”.
Zilele acestea au participat la un exercițiu foarte aproape de granița cu Ucraina, în care militarii români și americani au folosit armament de luptă, sugerând în acest fel nu doar seriozitatea manevrelor, ci și gravitatea situației.
După momentul Kerci, în care podul care face legătura între Rusia și Crimeea a fost avariat pe 8 octombrie, Moscova a declanșat o ofensivă agresivă împotriva Ucrainei, în care a distrus sau deteriorat părți importante din infrastructura energetică ucraineană.
Chiar înainte, însă, de acest moment, pe 27 septembrie, au fost înregistrate patru explozii care au produs avarii “fără precedent” la gazoductele Nord Stream 1 și 2, exact în ziua în care se inaugura o conductă nouă de gaz pe ruta Norvegia-Polonia. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, președintele american Joe Biden și alți oficiali au vorbit deja despre un “sabotaj”.
Apoi, la două săptămâni după sabotarea gazoductelor care leagă zăcămintele rusești de Germania prin Marea Baltică, a fost atacată rețeaua feroviară germană, au fost tăiate cablurile de comunicații și pentru câteva ore traficul a fost paralizat.
Diferite surse citate de presa din Germania consideră că a fost opera unor profesioniști care dispuneau de informații interne ale Deutsche Bahn. Cam în același timp, în Statele Unite au avut loc atacuri cibernetice simultan pe mai multe aeroporturi care au fost nevoite să-și suspende activitatea.
Toate aceste acțiuni au fost intenționate, au avut nevoie de planuri elaborate și de expertize tehnice serioase. Chiar dacă serviciile secrete occidentale nu arată cu degetul spre Rusia, e clar că pentru Moscova, sabotajele ar fi mai eficiente decât folosirea armelor nucleare sau orice alte atacuri militare îndreptate împotriva unor ținte din Vest și care ar putea pune în mișcare Articolul 5 din Tratatul Organizației Nord Atlantice: toți pentru unu, unu pentru toți.
Pe de altă parte, atacurile asupra infrastructurilor din statele occidentale sau ofensivele cibernetice sunt mai greu de prevenit și de dovedit.
România se confruntă de mai mulți ani cu atacuri cibernetice, pe care a învățat să le respingă, dar în cazul unor agresiuni asupra infrastructurii s-ar putea să se descurce mai greu.
Instituțiile de forță sunt deficitare, pline de clienți, tolerând în interiorul lor grupări din cele mai diverse, inclusiv persoane înclinate mai mult spre Est decât spre Vest.
În ultimii ani, de mai multe ori, serviciile secrete, Poliția, procurorii și-au demonstrat limitele. Nu e clar dacă Guvernul Ciucă are o soluție de protejare a obiectivelor civile împotriva sabotajelor, fiindcă în astfel de puncte sunt vulnerabile toate țările.
Apărarea militară, în schimb, se află în mâinile NATO, care trimite tot mai mulți militari în România: dincolo de cei peste 5.000 de militari NATO și 4.700 de americani din divizia istorică 101 aflați la un exercițiu de descurajare, a mai intrat în țară un prim convoi cu tehnică militară franceză.
Parisul a trimis transportoare blindate, necesare Grupului de luptă al NATO dislocat la Cincu. Luna viitoare va expedia și o companie de tancuri Leclerc. Acest tip de tanc despre care se spune că e cel mai scump din istorie (un tanc Leclerc poate costa circa 10 milioane de euro) este echipat cu un tun Giat compatibil cu cele NATO.
De asemenea, Spania va trimite în decembrie opt avioane de vânătoare și 130 de militari, în timp ce NATO începe să-și pună în aplicare strategia aprobată la finele lunii iunie la summit-ul de la Madrid: construirea unei forțe rapide comune de 300.000 de militari până anul viitor completată cu armatele europene.
Această forță va fi poziționată cu tot cu armament în zonele cele mai fragile ale spațiului nord-atlantic.
Fragilitatea nu este întotdeauna dată doar de apropierea de front, ci și de poziționările politice, fie că sunt pro-ruse ca în Ungaria sau Bulgaria, fie că alunecă în zone crepusculare ca în România, unde la suprafață totul este imaculat pro-vest, dar pe dedesubt există multe acțiuni care merg împotriva interesului național.
(Sursa: https://spotmedia.ro/stiri/social/romania-pericolul-sabotajelor-mai-mare-decat -amenintarea-militara)
