Alfred Nobel s-a născut pe 21 octombrie 1833, la Stockholm, și a fost fiul inginerului Immanuel, și al Andriettei Ahlsell, o tânără care provenea dintr-o familie relativ înstărită. Anul nașterii lui a coincis cu anul falimentului afacerilor tatălui său, care a plecat, în 1837, în Rusia, încercând să-și construiască o nouă carieră. Mama, Andrietta, a rămas la Stockholm și a deschis o băcănie, care i-a adus un venit modest, permițându-i, totuși, să-și crească cei patru fii.
Între timp, Immanuel Nobel a pus pe picioare o companie în Sankt Petersburg, a primit contracte prin care vindea echipament militar armatei rusești și i-a convins pe generalii ruși de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice în timpul conflictelor militare. În 1842, tatăl câștiga suficient și și-a putut permite să-și aducă familia în Sankt Petersburg, iar cei patru fii au făcut studii foarte serioase în Rusia. În următorii doi ani, Alfred a vizitat Suedia, Germania, Franța și Statele Unite. La Paris a lucrat în laboratorul unui chimist renumit, T.J. Pelouze, unde l-a întâlnit pe italianul Ascanio Sobrero, care tocmai inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic și de instabil. Nobel a devenit interesat de posibilitatea folosirii acesteia în construcții, pentru că putea provoca explozii la variații mici de temperatură sau presiune.
În 1852, tânărul a fost chemat în Rusia să lucreze pentru compania tatălui său, dar sfârșitul Războiului Crimeii a provocat cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel, astfel că tatăl și cei doi fii ai săi care îl ajutau la acel moment, Alfred și Emil, s-au întors la Stockholm.
Alfred și-a continuat cercetările, încercând o soluție pentru a folosi nitroglicerina ca exploziv. Din nefericire, în 1864, fratele său, Emil, a murit într-o explozie produsă în laborator, iar autoritățile au interzis experimentele lui Alfred în Stockholm.
Tânărul s-a mutat pe un vas ancorat în Lacul Mälaren și și-a continuat cercetările. A descoperit că, prin amestecarea nitroglicerinei cu diatomit, se formează o pastă ce putea fi modelată în diferite forme și dimensiuni, iar în 1867 și-a brevetat invenția sub denumirea de dinamită. Pentru a putea declanșa explozia, Alfred brevetează o altă invenție, un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.
Datorită faptului că dinamita reducea substanțial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (azi un cartier al orașului Geesthacht, Germania) începe să-și exporte produsele în alte țări din Europa și chiar în America și Australia. Nobel a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă și a devenit curând extrem de bogat. Cu timpul, și-a deschis fabrici și laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea, lucra intens în laboratoarele sale. Datorită pasiunii sale pentru călătorii, l-a denumit “cel mai bogat vagabond al Europei”.
Alfred Nobel a rămas toată viața un solitar și a suferit o lungă perioadă de timp de depresie. Deși nu s-a căsătorit niciodată, biografii lui au menționat existența a cel puțin trei femei în viața sa. Prima dragoste a lui Nobel a fost Alexandra, o fată din Rusia care
i-a respins propunerea de căsătorie. În 1876, austriaca Bertha Kinsky a devenit secretara lui și s-a spus că a existat o relație profundă între ei. Ea s-a căsătorit apoi cu baronul Arthur Gundaccar von Suttner, dar cei doi au continuat să corespondeze până la moartea lui Alfred, în 1896. Bertha a avut o influență majoră în decizia savantului de a include un premiu pentru pace printre dinstincțiile a căror decernare a cerut-o prin testamentul său. De altfel, baroneasa Bertha von Suttner a fost distinsă ea însăși cu Premiul Nobel pentru pace, în 1905, fiind prima femeie care a primit această distincție.
Cea de-a treia și cea mai lungă relație a lui Nobel a fost cu Sofie Hess, din Viena, pe care a cunoscut-o în 1876, o legătură care a durat 18 ani.
În 1888, când unul dintre frații săi, Ludvig, a murit, mai multe ziare din Franța, unde savantul locuia cu Sofie Hess, au publicat din greșeală necrologul lui Alfred și una dintre gazete a tipărit un articol cu titlul “Le marchand de la mort est mort” (“Negustorul morții este mort”). Nobel a citit necrologul și a fost îngrozit de ideea că va rămâne în posteritate în acest fel, moment în care a luat decizia de a dona postum, prin testament, cea mai mare parte a averii sale, pentru a fonda Academia Nobel.
Nu după mult timp, a fost acuzat de înaltă trădare de Franța, pentru decizia de a vinde balistita, un explozibil extrem de puternic, Italiei, așa că Nobel s-a mutat de la Paris la Sanremo, în 1891. Pe 10 decembrie 1896, savantul a suferit un accident vascular cerebral masiv și a murit. Brevetase peste 355 de invenții, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială și mătasea sintetică.
Primele premii Nobel au fost acordate pe 10 decembrie 1901, la cinci ani de la moartea creatorului lor.
Pagină realizată de Mariana Cristescu
