Noiembrie, luna lui Brumar

Distribuie pe:

Denumirile populare ale lunii - Brumar, Brumarul mare, Promorar - surprind aspec-tul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase și a promoroacei, dar și aspectul economic, cel al fermentării și limpezirii vinului (Vinar, Vinicer)

SF. COSMA ȘI DAMIAN (VRACEVUL) - 1 NOIEMBRIE

Numită și Vracevul ( “a vindeca”, în slavonă), sărbătoarea sfinților Cosma și Damian, doctorii fără arginți, este importantă pentru tămăduirea bolilor, în special a epilepsiei și febrei tifoide.

Sfinții Cosma și Damian (sec. al IV-lea) s-au născut dintr-un tată păgân și o mamă creștină, în Asia Mică. Datorită vindecărilor dăruite oamenilor, ei sunt cunoscuți și sub numele de “doctori fără arginți”, nume primit pentru că vindecarea era dată nu de medicamente, ci de credința în Hristos. Pentru acest motiv, ei nu primeau niciun fel de plată de la pacienții lor. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos.

SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL - 8 NOIEMBRIE

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea. Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografie în haine de ostaș, având în mână o sabie de foc. Potrivit tradiției, la judecata de la sfârșitul acestei lumi, morții vor învia la glasul trâmbiței sale.

Sfântul Arhanghel Gavriil este binevestitorul Nașterii Domnului, precum și pe cea a Sfântului Ioan Botezătorul. În Minei se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la ușa mormântului Mântuitorului și a șezut deasupra ei. Sfântul Arhanghel Gavriil este purtătorul veștii milei dumnezeiești față de oameni. În icoane apare în veșminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veștii celei bune, ori o sferă cu însemnele lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanității.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române, motivul fiind acela că acești doi conducători ai oștilor cerești sunt simboluri ale luptei împotriva răului.

În folclorul religios românesc, mai venerat este Mihail, despre care se spune că poartă cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască, fiind și un stăpânitor al văzduhului.

În viziunea populară, Arhanghelii asistă și la judecata de apoi, ard păcatele acumulate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele.

În zonele muntoase, stăpânii oilor îi desemnează pe arhangheli ca “patroni ai oilor”, având grijă ca acestea să fie sănătoase și cu spor la mărirea turmelor. Stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită “turta arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineața zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fața în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos, era mare supărare.

SFÂNTUL MINA - 11 NOIEMBRIE

S-a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea. Pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos, i s-a tăiat capul.

Creștinii văd în el un ocrotitor al celor păgubiți. De aceea, în această zi, fetele și femeile se duc la biserică și aprind lumânările la celălalt capăt, pentru ca în acest fel să se întoarcă lucrurile pierdute, dar și dragostea flăcăilor. Este sfântul care îi ocrotește pe păgubiți, se arată grabnic ajutător celor nedreptățiți în procese și celor ce au pierdut ceva sau au fost înșelați. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenți în 11 noiembrie la Biserica “Sfântul Mina”, din București, cu credința că vor recăpăta ce au pierdut dacă se roagă la moaștele mucenicului Mina. Sf. Mina este și cel care îi apără pe călători de hoți.

INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI - 21 NOIEMBRIE

Momentul comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana. Arhiereul Zaharia a închinat-o pe Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt din Templu, unde numai arhiereul intra o singură dată pe an. Fecioara Maria a stat în Templu timp de 12 ani.

În tradiția populară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută și sub denumirea de Sărbătoarea Luminii, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia.

Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile și animalele vorbesc. Se fac pomeni pentru morți, iar celor care au murit fără lumânare li se aprinde una acum. În această noapte se fac farmece și descântece, se află ursita și se pot efectua observații și previziuni meteorologice.

Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.

SFÂNTUL APOSTOL ANDREI - 30 NOIEMBRIE

Sfântul Andrei este apostolul care a creștinat românii. Așa se explică și faptul că el este unul dintre cei mai populari sfinți ai noștri și că numele lui este viu nu numai în evlavia, ci și în folclorul românesc.

Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaște cu exactitate anul morții sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Domițian (81-96). Potrivit tradiției, a fost răstignit pe o cruce în formă de “X”.

În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat “Ocrotitorul României”.

Numele Andrei este de origine grecească: Andreas stă în legătură cu andreia, “bărbăție, în-drăzneală” (de la “aner”, “andros” - “bărbat”).

Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre momentele în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică, este cumpăna anotimpurilor, când se crede că hotarul dintre lumea viilor și a morților este foarte fragil, iar strămoșii mitici se reîntorc pe Pământ, sub forma diferiților strigoi sau a unor animale totemice. Se crede că în această noapte “umblă strigoii” să fure “mana vacilor”, “mințile oamenilor” și “rodul livezilor”.

Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește agheasmă, leuștean, smirnă, tămâie și mai ales usturoi, care pune pe fugă toate făpturile malefice. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale. Fetele stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul viitorului bărbat; pun busuioc sub pernă și apoi se culcă, sperând să-și viseze soțul, sau cu o zi înainte de Sfântul Andrei nu mănâncă decât o turtă foarte sărată și nu beau apă, sperând să viseze noaptea un flăcău care îi aduce apă, acesta devenindu-i soț. (surse și foto - azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro)

Documentar de Ileana Sandu  

Lasă un comentariu