În 1522, acum 500 de ani, se năștea Maestrul de Ceai, Sen No Rikyu, omul care a studiat și descris ceremonialul ceaiului în Japonia, codificând un întreg ritual. Imaginat pentru un mic grup de invitați, arta tradițională a ceaiului se inspira din budismul zen. Se celebra într-un cadru calm, în care se recomanda ținuta (chimonourile), ca și decorația încăperii, cu aranjamente florale, ceramica de artă și tămâia și mai ales, comportamentul pe care convivii aveau să-l adopte în timpul reuniunii, până la felul în care aveau să vorbească. Această filozofie a influențat de atunci întreaga manieră niponă de a fi, iar valorile ei de armonie, respect, puritate și serenitate sunt apreciate și acum.
Modestul Rikyu a avut și discipoli, care i-au ridicat o statuie la al doilea etaj al fațadei templului unde se ruga.
În 1591, stăpânul maestrului, un înalt demnitar, i-a ordonat să se sinucidă, deoarece se simțea umilit de fiecare dată când pătrundea în templu, obligat fiind să treacă sub statuia unui servitor.
Frumoasa carte a scriitorului contemporan Yasushi Inoue “Maestrul de ceai” a fost tradusă și în limba română. În 1990, asteroidul SennoRikyu a fost astfel numit în onoarea sa.
Cunoscut în China de mai bine de 4.000 de ani, infuzia din frunzele ceaiului verde era consumată de călugării budiști în timpul meditației.
În secolul al IX-lea, un scriitor chinez a fost autorul unui amplu tratat despre ceai.
Japonezii consumau ceai din secolul al XII-lea.
Ceaiul fierbinte îi încălzește pe oameni în frigul regiunilor polare, și-i răcorește în deșertul african. Fericiții oaspeți ai unui domn berber dintr-un sat de pe contrafortul occidental al Atlasului marocan, am fost invitați, acum vreo 15 ani, în casa sa din lut, la un ceremonial local al ceaiului. A fost de neuitat.
Modul de preparare al ceaiului pare în anumite locuri bizar. Pe înaltele platouri Himalayene, ceaiul se bea în trecut amestecat cu grăsime de yak, sare și aromate. Așa îl consumase cândva și savantul ardelean Körösi Csoma Sándor, în chilia rece din Tibet, în timp ce studia anticele texte budiste. Acum, în primele zile de noiembrie - ca dealtfel în fiecare an - la picioarele statuii sale din piatră cenușie, în umbra zidurilor cetății din Târgu Mureș, pâlpâie câteva lumini.
Dr. Eugene Gidali
