* “Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a înzestrat cu puterea de a schimba tristețea în voie bună. La 70 de ani avem diferite praguri. Dumnezeu va decide. Pe scenă voi urca mai puțin, vreau să vină din spate o nouă generație. Merită și ea șansa ei. Încerc să mă odihnesc mai mult”.
Nicu Constantin a fost un om cu frică de Dumnezeu și obișnuia să participe la slujbele religioase, mai ales vara, când trecea prin Eforie sud, orașul natal. Venea îmbrăcat la Biserică, modest, smerit cu un pomelnic în mână și-i spunea preotului: “Părinte Lucian, pomeniți-mă cât mai mult”. În ultima parte a vieții venea mai des la cimitir pentru că își vedea cavoul pregătit. Făcea donații la Biserică, dar din modestie nu dorea să știe nimeni, ne spune administratorul Bisericii Nastasia Rațiu. Era o persoană foarte smerită, foarte popular, vorbea cu orice om, fie intelectual, fie cu cei cu mai puțină carte. A fost botezat în biserica din Eforie și a dorit să fie înmormântat tot în aceeași Biserică. Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Nicu Constantin (1933-2009), vedetă a Teatrului Satiric “Constantin Tănase” unde a susținut peste 9.000 de reprezentații. Între 1979-1982 a fost actor al Teatrului Național de Operetă unde a susținut peste 600 de emisiuni radio, și 300 emisiuni televizate. A jucat în 28 de filme. A fost decorat “Cetățean de onoare” al orașului Eforie Sud.
***
* “Un stat care nu se bazează pe dreptate, adevăr și morală sănătoasă nu poate învinge niciodată, chiar dacă ar pleca la luptă cu toate puterile supraomenești. Un STAT care face numai legi și poruncește fără ca ele să fie respectate, în primul rând de legiuitori, care numai exploatează omul fără a-l lua în seama dorințelor lui, nu poate merge departe”.
Heinrich Mann (1871-1950), scriitor realist german, autorul unor opere cu tematică socială, ale căror nuanțe critice au dus în cele din urmă la exilul lui în 1933. Împreună cu Albert Einstein a semnat o scrisoare, către Liga Internațională a Drepturilor Omului, de protest față de asasinarea cărturarului croat Milan Sufflay, în 1931. A murit sărac în Santa Monica, California.
***
* “Istoria bisericească ne spune că cei trei magi de la Răsărit care i-au adus aur, smirnă și tămâie pruncului nou născut Iisus Hristos se numeau Gașpar, Melhior și Baltazar. Sfânta Tradiție vine cu o completare a acestui tablou și ne spune că mai era și un al patrulea mag, cu numele Artaban. Acesta a plecat și el cu tot felul de daruri, dar pe drumul său a întâlnit oameni flămânzi, necăjiți, săraci, bolnavi și făcându-i-se milă de ei, le-a dat din darurile care erau pentru Iisus Hristos, și până să ajungă a rămas fără nimic. El s-a întristat foarte mult atunci când a ajuns la Vitleem și nu mai avea ce să-i dea pruncului nou născut. Dar, noaptea, Iisus Hristos i s-a arătat în vis și i-a spus lui Artaban: “Nu te întrista Artabane, căci, amin zic ție, tu M-ai aflat cu adevărat”.
“Frați români și iubiți credincioși! Țara noastră trece printr-o situație foarte delicată. Mulți semeni de-ai noștri trec printr-o situație foarte dificilă. Acum, în acest timp și-n această perioadă de restriște, din puținul fiecăruia, după dragostea fiecăruia putem “să devenim fiecare câte un Artaban”, și să fiți convinși că Iisus Hristos, Domnul nostru ne va spune și nouă că “M-ai aflat”, și ne va răsplăti fiecăruia după faptă și credință”. (n.a)
P.S. I Ioan cap. 4. vers. 7-8: “Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
