Gazetarul, războiul și... orbul

Distribuie pe:

• “Meseria de gazetar nu e din cele mai ușoare. Lumea e învățată să te încadreze al cui ești - sau, vorba lui Caragiale - cu cine votezi. Că nu ești al nimănui, decât al lui Dumnezeu și al conștiinței tale, asta nu poate înțelege nimeni”. (Ziarul “Cuvântul” 16 noiembrie 1929.)

“Omul nu e o existență trecătoare, înzestrată cu rațiune, ci o persoană definită ca “chip a lui Dumnezeu”. Dumnezeu, pentru mine ca profesor, nu este o divinitate anonimă a filosofiei teiste sau deiste, ci Tatăl nostru cel din ceruri”.

“Exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie sesizate senzorial și de proști”.

Nae Ionescu (1890-1940), a fost cunoscut ca mentor al generației de intelectuali români interbelici și gânditor profund creștin. Timp de 20 de ani a fost profesor de logică, metafizică, teoria cunoștinței și filosofia religiilor. A expus o filosofie creștină cu rădăcini în tradiția ortodoxă. A format elita intelectuală formată din: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu ș.a.

***

• “Domnilor rezbelatori (puteri care hotărăsc războiul), junime (tinerime) entuziasmată, oameni capabili a perfecționa omorul, arătați-ne, perfectați-ne arma păcii. E timpul de a da pace, avem altceva de făcut decât rezbelul (războiul), sfărâmarea puterii celui mai mare și tare, înfrățirea oamenilor, dezvoltarea tuturor artelor și științelor la umbra păcii. Domnilor rezbelatori, cu puterile și armele voastre în lături! E timpul păcii! Lăsați pacea să trăiască. Trebuie ca bardul să nu-și mai modeleze cântul după bubuitura bombelor. Trebuie ca omul de orice rasă, în orice parte a continentelor, să nu mai fie decât cetățean al lumii pașnice și egalitare”.

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar, estetician, om politic, filosof, pedagog, scriitor, avocat. A fost al 23-lea prim-ministru al României între anii 1912-1914.

***

• “Într-o noapte foarte întunecoasă, un orb mergea pe drum, având pe umăr un ulcior plin cu apă și ținând în mână o lumânare. Un tânăr îngâmfat, care-l întâlni, fu mirat văzând pe acest orb ce-și lumina calea cu o lumânare. Nerod ce ești, - îi zise acesta - la ce-ți folosește această lumânare? Noaptea precum și ziua, întunerecul ca și lumina nu sunt aceleași pentru tine? - Ba da - îi răspunse orbul - dar eu nu duc această lumânare pentru mine, ci pentru un îngâmfat ca tine, pentru ca să nu mă lovești și să-mi spargi ulciorul”.

“Mândria este un păcat, iar așa cum spune Sf. Scriptură, să ne vedem noi mai întâi bârna din ochiul nostru, apoi să vedem paiul din ochiul fratelui nostru” (Matei cap. 7. vers.5).

P.S. I Timotei cap. 2, vers. 13-15: “Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie”.

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie

Lasă un comentariu