Iarna spaimelor noastre: cum va trece România prin frig fără gazele rusești

Distribuie pe:

UE vrea să se decupleze rapid și integral de la țeava de gaz a Rusiei, în Marea Baltică, conductele ruso-germane sunt avariate atât de grav încât se spune că acestea nu vor mai putea fi folosite vreodată, prețurile nu mai sunt prietenoase demult, acesta este contextul în care România se apropie de o iarnă care deja ne dă frisoane.

Am încercat să estimăm felul în care vom trece de această iarnă de care se cam teme toată UE. Pentru aceasta ne-am folosit de cel mai recent studiu al Energy Policy Group, poate cel mai profesionist think-tank din România atunci când vine vorba despre energie. Studiul se numește “Cât de pregătită este România pentru aprovizionarea cu gaze naturale în iarna 2022-2023?”, și ne-a fost pus la dispoziție de colaboratorul nostru Mihnea Cătuți, care este și șeful departamentului de cercetare al EPG. Iată extrasele pe care le-am considerat a fi esențiale.

Un context aparte

România va reuși să atingă anul acesta un nivel de 28,7 TWh gaze naturale înmagazinate în depozitele subterane, aproximativ 87% din capacitatea totală disponibilă (peste ținta UE de 80%). Acest lucru va fi posibil ca urmare a diminuării producției unor mari consumatori industriali, demarării producției offshore din perimetrul Midia, dar mai ales datorită importurilor semnificative din această vară, cel mai probabil provenind din Rusia.

Este posibil ca România să fi beneficiat în direct de limitarea livrărilor de gaze ale Rusiei prin Nordul Europei, crescând astfel viabilitatea importurilor către UE prin ruta sudică care a rămas disponibilă. Evenimentele recente legate de exploziile care au afectat conductele Nord Stream 1 și 2, precum și posibila sancționare a companiei Naftogaz de către Federația Rusă, esențială pentru tranzitul gazelor prin Ucraina, ar putea însemna că singura rută rămasă funcțională pentru importurile de gaze rusești ar fi cea sudică, prin Turcia.

Vine planul de urgență?

Simpla “umplere a depozitelor” ar putea fi însă, insuficientă...

România ar avea un consum total estimat de 67,5 TWh pentru perioada noiembrie 2022-martie 2023. Luând în calcul o producție curentă de cca. 251 GWh/zi și un nivel al extracției gazelor înmagazinate în depozite de 250 GWh/zi, României i-ar fi necesar un import pentru sezonul rece de cca. 2,3 TWh, cu un maxim zilnic de 125 GWh/zi.

În cazul sistării complete a importurilor de gaze rusești, acest necesar ar trebui acoperit din surse alternative de import, care sunt însă limitate.

În Ungaria, guvernul a interzis exporturile de gaze naturale începând cu luna august. În Bulgaria, deschiderea interconectorului IGB la 1 octombrie nu va influența imediat piața, apoi, aprovizionarea cu gaze naturale pentru consumul curent al vecinilor de la sud de Dunăre este ea însăși problematică. În plus, unele măsuri adoptate prin OUG 119/2022 impun o taxare prohibitivă actorilor activi pe piața angro din România care, cel mai probabil, va descuraja potențialii importatori.

În situația indisponibilității importurilor în zilele friguroase, singura alternativă ar rămâne activarea Planului de Urgență în aprovizionarea cu gaze naturale. Astfel, devine extrem de importantă lista consumatorilor neprotejați definită conform acestui plan, constând în consumatori care ar putea avea alimentarea limitată sau întreruptă în caz de nevoie.

Cu ochii spre Turcia

România pare să fi fost unul dintre principalii beneficiari ai limitării livrărilor de gaze naturale ale Rusiei prin Nordul Europei: întrucât ruta sudică (via TurkStream-Turcia-Bulgaria) a rămas deschisă pe măsură ce Nord Stream s-a închis. Astfel, România a importat volume tot mai mari de gaze (presupuse a fi, în mare parte, gaze rusești) la un discount semnificativ față de prețul de tranzacționare de pe piețele europene, ceea ce a permis atingerea și chiar depășirea țintelor de înmagazinare stabilite.

Chiar și în aceste condiții aparent favorabile, simpla “umplere a depozitelor” ar putea fi insuficientă pentru asigurarea aprovizionării pe tot parcursul iernii următoare.

Raportul EPG analizează și perspectiva asupra perioadei de iarnă, respectiv sezonul rece 2022-2023, analizând potențiale probleme în asigurarea alimentării cu gaze naturale a consumatorilor din România. Acest raport subliniază faptul că nivelul de pregătire în aprovizionarea cu gaze naturale nu trebuie evaluat doar prin cifre agregate la nivelul întregului sezon rece, ci și prin simularea unor valuri de frig, care ar putea pune la încercare atât piața, cât și infrastructura din sectorul energetic.

Cine este EPG

Asociația Energy Policy Group (EPG) este un think-tank independent, specializat în politici energetice și climatice.

Înființat în 2014, EPG reunește experți care conlucrează în proiecte internaționale de cercetare. EPG acordă o atenție sporită contextului mai amplu al politicilor europene și al tendințelor globale, în încercarea de a promova un dialog constructiv în rândul factorilor de decizie și a publicului larg, oferind soluții concrete pentru decarbonarea economiei.

Este planul de urgență o soluție?

În condițiile întreruperii totale a livrărilor de gaz rusesc, în situația indisponibilității importurilor în zilele de frig, singura alternativă ar rămâne activarea Planului de Urgență în aprovizionarea cu gaze naturale, care prevede asigurarea continuității în furnizarea de gaze naturale către clienții protejați (casnici, centrale termice și servicii esențiale) și reducerea proporțională, la nevoie, a alimentării cu gaze către consumatorii neprotejați - industriali și alte persoane juridice.

Conform Planului, aprobat anul acesta prin HG 715/2022, până la data de 1 octombrie 2022 ar trebui stabilită o listă discutată de operatorii de sistem (distribuitori) și furnizori, cuprinzând consumatorii neprotejați, care ar putea avea alimentarea limitată sau întreruptă în caz de nevoie.

Lista respectivă devine deosebit de importantă, iar actorii instituționali ar trebui să acorde o atenție deosebită planurilor aplicabile în situația indisponibilității surselor de import în sezonul rece. Acest fapt este cu atât mai important cu cât mediul privat, îndeosebi marii consumatori industriali, au nevoie să știe în ce condiții ar putea avea alimentarea cu gaze naturale întreruptă, o astfel de măsură având automat costuri semnificative.

Tocmai din aceste motive ar trebui ca autoritățile să clarifice și ordinea de prioritate aplicabilă în caz de urgență, respectiv căror consumatori “neprotejați” li se va reduce alimentarea cu gaze naturale - la acest moment, Planul de Urgență prevede o reducere proporțională a tuturor clienților finali neprotejați din țară (de la mari consumatori industriali la mici buticuri de cartier), ceea ce pare inaplicabil tehnic, mai ales în termen de câteva ore. Merită amintit și faptul că, din nefericire, în România la acest moment nu există un cadru legislativ aplicabil privind “consumatorii întreruptibili”. Este vorba de situațiile în care unii consumatori ar putea decide ei înșiși să reducă sau chiar să închidă consumul, în schimbul unei bonificații prestabilite.

Un scenariu extrem (cu importuri rusești blocate și surse alternative indisponibile) va atrage automat și cereri de aprovizionare cel puțin din partea Bulgariei (care, spre deosebire de România, nu beneficiază de producție proprie), ceea ce va genera o dilemă politică cu răspuns foarte dificil: va prioritiza România alimentarea propriilor consumatori industriali sau va decide să permită livrări de gaze către consumatorii protejați din Bulgaria, în virtutea obligației de solidaritate existente la nivel european?

(Revista Capital nr. 10, 2022)

Cătălin Dumitrescu

Lasă un comentariu