Dramaturgul, legea și... tatăl

Distribuie pe:

* “Viața mea se leagă de Biserica Creștin Ortodoxă, de sărbătorile, de calendarul creștin, de biografia mea de creștin. Datoria mea, dacă s-a împlinit prin ceva, a fost prin faptul că eu cred în Dumnezeu și cred în singura nădejde care ne-a mai rămas, Dumnezeu. După 1990 ce s-a petrecut în țara noastră a fost o trădare a conștiinței naționale și a identității naționale care acum se scufundă. Cel mai mare pericol care amenință identitatea națională este scufundarea acestei identități, pierderea valorilor identității naționale și creștin ortodoxe. La noi, identitatea națională s-a întemeiat pe credința creștin ortodoxă care ne-a ținut în picioare. La spectacolul “Apus de soare” au participat președintele României și Patriarhul BOR, care a spus la finalul piesei de teatru: “Domnule Dinu Săraru, am asistat la cea mai frumoasă Liturghie la care am participat vreodată!”

Dinu Săraru (1932 - ), director de teatru dramatic, eseist, publicist, dramaturg, romancier, scriitor. Este membru al Academiei Române.

***

* “Legea și aplicarea ei este cea mai bună asigurare a unui succes pe toate planurile. Ea trebuie să răspundă unei necesități general resimțite și să fie admisă de cea mai mare parte a societății, căci atunci fiecare membru al societății devine un colaborator sigur. Dar legiuitorul are datoria să evite apelul la pasiunile rele și la instinctele josnice”.

Spiru Haret (1851-1912), matematician, sociolog, om politic astronom, de origine armeană. Renumit pentru reorganizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației pe care l-a deținut de 3 ori. A fost membru titular al Academiei Române. A studiat matematica și fizica la Sorbona și a fost primul român care a obținut un doctorat la Paris.

***

* “Un tată avea doi fii. Unul era cuminte și era tot timpul pe lângă tatăl său, pe care-l ajuta în toate treburile. Celălalt fiu a plecat de acasă ca un răzvrătit, iar până la urmă a ajuns un tâlhar la drumul mare. Tatăl l-a căutat mult și nu l-a găsit. A trimis mai apoi pe slugile lui să-l caute peste tot, dar tot nu i-au dat de urmă. Fiul cel mai mic îi spuse tatălui său că se va duce el să-l caute. După multe căutări, a auzit că undeva departe într-o pădure există o bandă de tâlhari care fac tot felul de fărădelegi. Furișându-se în pădurea unde mișunau tâlharii, a fost împușcat de un tâlhar. Fratele său care era capul bandei de tâlhari a venit să-și vadă prada. Mare i-a fost surpriza să constate că este fratele său mai mic, care cu lacrimi în ochi i-a spus că tatăl lor îl iartă, să se-ntoarcă acasă că îl iubește și îi este dor de el. Apoi muri”.

“Și noi, creștinii, de foarte multe ori prin faptele noastre îl părăsim pe Dumnezeu și o luăm pe drumul fărădelegilor. Să nu uităm însă că Tatăl nostru, Bunul Dumnezeu, ne iubește și ne iartă pentru păcatele noastre, cu condiția să-I întoarcem iubirea și recunoștința noastră”.

P.S. Psalmul 17, vers. 1-3: “Iubite-Te-voi, Doamne, virtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeul meu, ajutorul meu, și voi nădăjdui spre Dânsul. Apărătorul meu și puterea mântuirii mele, și sprijinitorul meu”.

Cu dragoste creștinească,

părintele Ilie

Lasă un comentariu