Cererile de înapoiere a unui minor aflat în România, soluționate doar după ascultarea copilului care a împlinit 10 ani!

Distribuie pe:

În Monitorul Oficial nr. 1.067, din 3 noiembrie 2022, a fost publicată Legea nr. 290/2022 pentru modificarea Legii nr. 369/2002, prin care se aplică în România Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.

Potrivit noului act normativ, una dintre modificări se referă la cauzele ce au ca obiect soluționarea cererilor de înapoiere a unui copil aflat pe teritoriul României. În astfel de cazuri, va fi obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de zece ani.

Astfel, în cauzele având ca obiect soluționarea cererilor de înapoiere a unui copil aflat pe teritoriul României, copilul nu numai că va avea dreptul de a fi ascultat, ci noua lege stabilește că va fi obligatorie ascultarea acestuia dacă a împlinit vârsta de zece ani.

Pe de altă parte, va putea fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de zece ani, dacă instanța consideră acest lucru necesar pentru soluționarea cauzei.

Dreptul de a fi ascultat va presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.

Conform legii apărute recent, orice copil va putea cere să fie ascultat, iar respingerea cererii de către instanță va trebui motivată.

Totodată, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

În plus, ținând seama de interesul superior al copilului, instanța va putea lua, prin încheiere, măsuri pentru asigurarea contactului între copil și persoana care solicită înapoierea acestuia.

Potrivit Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, persoana, instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat sau reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate să sesizeze fie autoritatea centrală a reședinței obișnuite a copilului, fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului. (L.P.)

LUCREȚIA POP

Lasă un comentariu