De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc întruna,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxați sever și strângerea de mână!
Impozitați total telepatia!
Luați atâtea piei câte vă place
Și desființați prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii și dezmoșteniții?
Tot au și ei ceva să dea ca taxă,
Treziți-le revolte și ambiții!
Voi nu vedeți că omul mai respiră?
Cât amânați sentința capitală?
Loviți la oase nația întreagă,
Înduioșarea e un fel de boală.
Adăugați impozite și taxe
Pe taxe și impozite, cuminte,
Impozitați și lacrima și ploaia!
Taxați adânc și morții din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca și pe rece,
Impozite pe rouă și pe lună,
Impozite pe notele de zece.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, ușa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite și taxe pe cuvinte
Dar biruri pe ecou și pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai lași nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putință
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanțul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!
Adrian Păunescu