Pentru binele comun

Distribuie pe:

Am vorbit în articolele precedente despre societatea individuală și despre comparabilele care ne conduc spre mediocritate. Aceste tendințe s-au accentuat odată cu evenimentele neașteptate din viețile noastre, pornite cu pandemia în 2020. A existat dintotdeauna o tendință individualistă. Dar tot dintotdeauna au existat și domenii unde ea nu își avea locul și rostul. Cu atât mai puțin astăzi, când nevoia de coagulare este mai mare ca oricând. Există categorii sociale, cum sunt profesorii, doctorii, artiștii, oamenii de televiziune, funcționarii publici sau chiar politicienii, și nu am pretenția de a fi epuizat toate spețele posibile, care au ca principală menire să “ardă” pentru publicul lor.

Pentru binele comun, profesii care nu permit mediocritate: profesori, doctori, artiști, oameni de televiziune, funcționari publici, politicieni. Prin public, în sens generic, înțeleg elevii, studenții, pacienții, oamenii din sălile de spectacole și, nu în ultimul rând, contribuabilii, alegătorii și lista continuă. Am sesizat însă și excepții, oameni din aceste categorii care erau concentrați pe ei înșiși, deloc pe publicul pentru care ei erau acolo.

Pentru binele comun, beneficiari care au nevoie de excelență: elevi, studenți, pacienți, publicul din sălile de spectacole, contribuabili, alegători.

Am văzut artiști care, odată ajunși pe scenă, vorbeau despre ei înșiși uitând de public. Dascăli care au rolul să spună învățăceilor ce au copiii nevoie și pot asimila și nu tot ceea ce știu sau au realizat ei. Doctori care, odată cu diagnosticul murmurat și dat din cap a pagubă, au transmis panică mai gravă decât boala.

Pentru binele comun, pierderea excelenței. Unde pierdem accesul la excelență? Acolo unde profesionistul uită de beneficiar, se concentrează exclusiv pe sine, pe nevoile/interesele sale, imaginea sa etc. Funcționari publici de orice nivel în fața căruia publicul se prezintă umil și parcă vinovat, deși ar trebui exact invers -

să simtă că este slujit în cel mai elegant sens al cuvântului. Nu în ultimul rând, este vorba despre politicieni care dau totul la început, de la idei până la găleți, după care își iau gălețile înapoi. Acolo unde profesionistul uită de responsabilitatea asumată, rolul pe care îl îndeplinește în societate/comunitate/ profesie. Toți aceștia și-au greșit rolul și locul pe care îl au în societate. Însă aceasta este încă prea slabă pentru a-i pune la punct, motiv pentru care asemenea situații pot exista și chiar se perpetuează. De aceea tot revin la întărirea comunităților, la nevoia de unitate și colaborare.

Pentru că în dezbinare, hoții, mincinoșii și incompenții câștigă. În unitate câștigă oamenii care joacă pentru echipă, pentru mai binele tuturor și pentru un viitor mai sigur pentru noi, toți.

Pentru binele comun, sancționarea mediocrității, incompetenței. Cei care își greșesc rolul trebuie sancționați de societate, însă societatea este încă prea slabă, astfel rezultă perpetuarea lor. Importanța unității comunităților pentru apărarea interesului comun. Bineînțeles, în orice livadă sunt și mere stricate, nu se poate generaliza. Doar că cei care se comportă demn și responsabil nu pot compensa efectul negativ al celor care disprețuiesc rolul asumat în societate. Da, este esențial ca fiecare dintre noi să dăm un exemplu de competență, conduită și caracter celor din jur. Deși este prima condiție spre remediere, nu e suficientă pentru a combate răul.

Pentru binele comun nu putem generaliza. Cei care își asumă rolul cu demnitate și responsabilitate nu pot compensa impactul negativ al celorlalți. Exemplul personal este obligatoriu competență, conduită și caracter (!), însă nu e suficient pentru a combate răul. Desigur, știm că noi, oamenii, avem o predilecție pentru a ne concentra pe negativ și a ignora pozitivul. Dacă dintr-o sută de oameni, 95 sunt mulțumiți și 5 sunt nemulțumiți, va domina în spațiul public vocea acestora din urmă. De aceea, de multe ori, chiar și ce era covârșitor pozitiv, este pus măcar sub un semn de întrebare.

Pentru binele comun, concentrarea excesivă pe negativ. Utilă doar când rezolvăm probleme. Toxică în rest. Confuzia între deranjant și dominant, 95 lucruri bune, 5 lucruri rele, energie consumată 100% pe cele 5 negative.

Vremurile pe care le traversăm ne cer să inversăm această tendință. Pentru a le putea supraviețui sănătoși din toate punctele de vedere. Da, trebuie să observăm problemele pentru a le rezolva. Însă trebuie să conștientizăm în fiecare moment toate lucrurile bune pe care le avem. Echilibrul ne ajută să acționăm eficient.

Pentru binele comun, vremurile ne obligă să ne schimbăm. Când vremurile sunt grele, obsesia pe negativ ne dezarmează. Da, problemele trebuie rezolvate, însă trebuie să recunoaștem toate lucrurile bune din viețile noastre. Fixația ne epuizează energia, ne copleșește și paralizează. Implicarea în comunitățile noastre ne alimentează și ne motivează să mergem înainte. Izolarea ne adâncește senzația de neputință. Răul pe care îl generează concentrarea pe noi înșine este ascuns, perfid și cu efect dramatic pe termen lung. Ne conduce spre o societate care nu are încredere în ea. O societate timorată și, desigur, mult mai ușor de a fi divizată ca opinii, valori, credințe și dorințe. Însă cu cât vremurile sunt mai grele, unitatea devine mai importantă. Chiar obligatorie pentru supraviețuire și evoluție.

Adrian Vascu

Lasă un comentariu