Sfântul MINA a fost pe vremea împărăției lui Deoclețian și Maximian (286-305), și era din țara Egiptului, creștin cu credință, iar cu slujba ostaș din armata tribunului Firmilian, aflându-se în răsărit cu oastea sa, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc.
Acești împărați păgâni au dat poruncă în toate părțile că, oricine nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri și moarte, încât pretutindeni creștinii erau siliți să se închine idolilor păgâni. Atunci fericitul MINA, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească și închinarea la idolii cei fără de suflet, și-a lepădat ostășia și s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a viețui cu animalele, decât cu un popor care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și, umbla din loc în loc, învățând legea lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul cu postul și rugăciunea.
Și trecând multă vreme, s-a făcut în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri și întreceri, alergări și lupte în cinstea necuraților zei.
Deci, întărindu-se îndeajuns și auzind de acest praznic, Sfântul MINA s-a aprins de râvnă pentru Hristos și, lăsând munții și pustietatea, a venit în cetate. Aici stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos. Prins și adus înaintea dregătorului Arghirisc, acesta l-a osândit să fie bătut fără cruțare cu vergi și târât prin cioburi de sticlă ascuțită, de s-a sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii și l-au tras pe roată.
Dar Hristos își întărea Mucenicul care, rămânând nestrămutat în credință, striga cu glas mare: “De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda. Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi și idolilor voștri nu mă voi închina, nici nu voi pleca genunchiul meu”. Acestea auzindu-le dregătorul, a dat cea din urmă hotărâre zicând: “Lui MINA ostașul poruncim să i se taie capul cu sabia”. Și așa, Sfântul MINA a luat cununa mucenicilor de la Hristos, Domnul nostru.
După moartea păgânilor împărați ai Romei, în timpul împăratului dreptcredincios Constantin cel Mare, credința în Hristos Domnul nostru sporind, un oarecare iubitor de Hristos din cetatea Alexandriei a căutat și a aflat Moaștele Sfântul MINA. În cinstea acestuia a zidit o biserică mare cu numele Mucenicului MINA.
De atunci în toată lumea s-au zidit Mănăstiri, Biserici, Schituri, în cinstea și amintirea mucenicului care după moartea sa a făcut foarte multe minuni. Mulți credincioși poartă numele Sfântului Mina, căutând în viața lor să aibă un îndrumător și urmaș asemenea Sfântului Mare Mucenic MINA.
Și în orașul Sărmașu, Parohia Ortodoxă a zidit o mică Mănăstire și Așezământ Social cu numele Mucenicului, în urma unor fapte deosebite (le-am numi minuni), petrecute în timpul celor 22 de ani de când s-au început lucrările. Avem și părticele din moaștele Sf. MINA, iar în duminici și sărbători este alături de noi în rugăciune și slujbă, în bucurie și nădejde, pentru toți cei ce urcă cu smerenie și dragoste dealul de pe “Comoara Sărmașului”.
“Sfinte Mare Mucenice MINA, roagă-te pentru noi, păcătoșii, și ai grijă de Țara noastră în vremuri de restriște și de poporul nostru cel drept-măritor creștin”.
“LA MULȚI ANI CU BUCURIE” pentru toți creștinii care poartă numele marelui mucenic Mâna, indiferent de religie, etnie și gândire socială.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
