• „Una dintre cele mai triste zile pe care le-am trăit a fost aceea când am auzit compatrioți de-ai mei strigând; „Vrem spitale, nu catedrale!". A fost ziua în care am început să realizez ura neîmblânzită pe care unii dintre noi o nutresc față de lumea noastră creștină, față de lumea în care ei s-au născut și au devenit adulți. A împărți lumea între doritori de spitale și doritori de catedrale reprezintă culmea absolută a primitivismului, punctul de la care încolo ne pierdem statutul de oameni. Cine împarte omul în două, despărțindu-i trupul de suflet, îi ia omului și ultima fărâmă de umanitate și îl face să nu mai fie nici creația lui Dumnezeu. Ideea stupidă că dezastrul din spitalele românești este cauzat de cele 100 milioane de euro cu care statul român a contribuit la înălțarea Catedralei Mântuirii Neamului și a altor câteva construcții bisericești monumentale este punctul culminant al unui război total, pe care așa-numiții „progresiști" îl duc de mult și fără niciun scrupul împotriva creștinilor și a rânduielilor firești" (Dumnezeu fiind Mult-milostiv, după cum știm, le-a dat ceea ce au cerut...")
Petrișor Peiu (1967 -), doctor al Universității Politehnice București, consilier ministerial, subsecretar de stat, Administrator Romtelecom, Omniasig, Electroputere, președinte Sidex Galați. Coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre.
***
• „Nedreptatea este o non-virtute și nu este plăcută nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (n.a.). Oratorul și omul politic grec Hyperide (sec. IV î. Hr.) spunea: „Calea nedreptății trebuie închisă de cum se ivește: căci odată ce s-a înrădăcinat răul și s-a învechit, ca o boală cronică, e greu de înlăturat". „Nedreptatea produce tulburări, ură și luptă între cetățenii unui popor pe când DREPTATEA dă naștere la concordie, prietenie, bunăstare și pace".
Platon (427-347 î.Hr.), filosof grec și fondatorul Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, în special a tradiției. Alături de profesorul său, Socrate și de cel mai bun student al său, Aristotel, a pus bazele științei și filosofiei occidentale.
***
• „O femeie văduvă trăia numai din folosul ce-l obținea întru sudoarea feței de pe o suprafață de teren pe care o moștenise de la părinți. Un vecin cu pământul, lacom și hain la inimă, înscenă femeii un proces la tribunal, reuși să câștige și puse mâna pe pământul văduvei. La predarea în posesiune, femeia îl rugă pe uzurpator să-i dea voie să ia un sac de pământ din moștenirea pe care o pierduse. Acela îi permise. După ce sacul fu umplut, femeia îl rugă pe omul acela să-i ajute să-l urce pe umăr. Dar și pentru bărbat, sacul era foarte greu. Atunci văduva îl privi în ochi și-l întrebă: „Dacă un singur sac cu pământ ți se pare greu, cum ți se va părea tot pământul în fața judecății lui Dumnezeu?". Cuvintele acestea îi pătrunseră bogatului ca niște săgeți în inimă și el renunță să-i mai ia văduvei pământul.
P.S. Înțelepciunea lui Isus Sirah, cap. 13, vers. 29-31: „Bună este avuția la cel care este fără de păcat și rea este sărăcia în gura celui nelegiuit. Inima omului schimbă fața lui, ori spre bune, ori spre rele. Fața veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înțelepciunii cere cugetare cu osteneală".
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
