* “Educația trebuie să aibă un bogat și variat conținut aplicativ și educațional și trebuie să fie, în primul rând, morală, estetică, științifică. Morala nu poate fi decât o igienă socială al cărui scop constă în a purifica atmosfera îmbâcsită de vicii și prejudecățile unei societăți. Aceia care au făcut aceste lucru să fie siguri că niciodată nu vor fi bolnavi sufletește, căci, după cum o igienă bine înțeleasă oprește flagelul unei boli, astfel și o morală aplicată cu tact împiedică surparea societății. Fericirea unei societăți depinde de armonia celor trei elemente ce o compun: tinerii care duc stindardul entuziasmului; bărbații - pe cel al înțelepciunii; Bătrânii - “zdrențele sfinte ale experienței”. Un zâmbet sau o vorbă spusă unui bătrân este în a-i dărui o zi mai mult în viață.
Vasile Conta (1845-1882), filosof, scriitor, ministru, avocat, doctor în drept al Universității de la Bruxelles, coleg de școală la Tg. Neamț cu Ion Creangă și prieten cu Mihai Eminescu. Provine dintr-o familie de trei generații cu preoți ortodocși.
***
* “Domnitorul MIHAI VITEAZUL, înainte de ajunge pe tronul Munteniei, fiind primit ca și competitor la domnie - fu deținut de Alexandru Bogdan, domnitorul Munteniei. Urma să fie executat. În ziua fixată pentru acest scop, Mihai a fost dus spre locul de execuție. Când îl duceau pe drum pe lângă Biserica Albă, a cerut voie să se închine. Intrând în Biserică a făgăduit Sf. Nicolae că, dacă va scăpa cu viață, va zidi o Biserică cu numele lui. Rugăciunea i-a ajutat: călăul a fost servitor de-al lui Mihai, care văzându-l s-a îngrozit și a fugit. Boierii adunați au cerut clemență și iertare pentru Mihai ceea ce s-a și întâmplat. Drept mulțumită, Mihai, a zidit o Biserică, cunoscută azi sub numele de “BISERICA MIHAI VODĂ”.
Alexandru D. Xenopol (1847-1920), academician, istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog, scriitor român, profesor universitar. Este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. S-a distins ca filosof al istoriei de talie mondială fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său Nicolae Iorga.
***
* “O revistă din Anglia scrie că, într-un orășel de acolo un faimos zgârcit s-a spânzurat din cauza unui vis: visase că întreaga avere și-o împărțise săracilor. Sculându-se buimăcit de grozăvenia acestui vis, a luat un ștreang și s-a spânzurat. Iată de ce este în stare diavolul să facă cu ajutorul zgârceniei, care este o boală și de suflet pierzător”.
În Sf. Scriptură se spune: “Cel ce miluiește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu” (Pilde 19, 17). Ce frumos este : “A împrumuta pe Dumnezeu, Cel ce toate le are în a Sa mână și de nimic nu are lipsă”. Pentru săraci, El însă este gata a lua împrumut banii noștri. Este bine ca noi să ținem banii noștri într-o “BANCĂ A MILOSTIVIRII”, care dă cea mai mare dobândă: “Șansa mântuirii noastre”, scopul suprem al fiecărui creștin.
P.S. Popor român: guvernanți, conducători, educatori, mass-media, tineret”, este cazul să ne întoarcem fața către Dumnezeu Creatorul; suntem pe un drum greșit. Nu vă luați de Dumnezeu fiindcă au făcut-o în istorie și alții înaintea noastră și vedem acum rezultatele. Nu avem nici cea mai mică șansă, dar sperăm în... “MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ” (n.a.).
P.S. Romani cap. 2. vers2-4: “Judecata lui Dumnezeu este după adevăr, față de acei care fac fărădelegi. Tu omule, socotești oare, cu unii care fac acestea, dar le faci și tu, vei scăpa de judecată lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogăția Lui și a îngăduinței și a îndelungii Lui răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință”?
Cu dragoste creștină,
Părintele Ilie
