Producţiile mari, la nivelul celor din ţările cu agricultură performantă, realizate în ultimii ani de fermierii mureşeni, de 8.000-9.000 kg/ha, la grâu; 10.000-11.000 kg/ha la porumb: 70.000-90.000kg/ha la sfeclă de zahăr s-au datorat profesionalismului manifestat de fermieri în respectarea tehnologiilor de cultură, sprijinului financiar acordat de statul român şi Uniunea Europeană, prin subvenţii, fapt ce a facilitat procurarea din timp a inputurilor necesare procesului de producţie. La acest capitol un rol hotărâtor l-au avut îngrăşămintele chimice. Şi numai faptul că marea majoritate a fermierilor mureşeni au efectuat fertilizările în baza memoriului agrochimic elaborate în urma analizelor laborator efectuate de către Laboratorul judeţean de pedologie şi agrochimie din Sângiorgiu de Mureş, reprezintă o dovadă de competenţă profesională. Un alt aspect important a fost cel legat de folosirea amendamentelor pentru corectarea acidităţii solurilor. Orice absolvent al Facultăţilor de agricultură cunoaşte realitatea că intervalul optim de pH pentru reuşita unei culturi este de 5,5-7,5 la grâu;7,8-8 la sfecla de zahăr; 6,4 - 7,2 la floarea soarelui; 6-7 la soia; 6-8 la lucernă; 5,6-7,8 la porumb. Ori pentru corectarea acidiăţii solului, pentru a se ajunge la parametrii normali se face prin completarea rezervelor de calciu şi magneziu din sol cu amendamete cu calciu. La pH mai mic de 5,5 nevoia de amendamente este mare. Nu doresc să intru în amănunte ştiinţifice privind aplicarea de amendamente pe solurile acide din judeţul Mureş. Vreau doar să semnalez decidenţilor politici cât de valoroasă a fost pentru agricultura mureşeană funcţionarea Combinatului Azomureş, principalul furnizor de îngrăşăminte chimice şi amendamente. Sistarea activităţii celui mai valoros combinat chimic din România, ajuns, cu sprijinul cozilor de topor, în proprietatea străinilor, are un efect dramatic asupra producţiei agricole din judeţ şi din toată ţara. Nu sunt politolog de meserie, ci un amărât specialist agricol, absolvent al unui liceu agricol, al unei facultăţi de agricultură, cu studii postunivesitare în valorificarea produselor agricole, nostalgic după vremurile în care conducătorii României m-au învăţat să-mi apăr demnitatea de român, dar astăzi, când hoţii, trădătorii de neam şi ţară au ajuns să ne conducă ţara şi neamul, îmi vine să mă apuc de haiducie, bunul Dumnezeu să-mi ierte ispita. Este strigător la cer să vezi cum vremelnicii guvernanţi ai României se ploconesc la o firmă străină ca să demareze lucrările de extracţie a gazului metan din Marea Neagră, să vezi cum pământul ţării geme de gaz metan, iar noi suntem obligaţi să importăm. Ba mai mult, din rezervele noastre să asigurăm şi necesarul altor ţări din UE. Domnilor politruci, că tovarăşi nu vă pot considera, lăsaţi-i pe alţii să se hrănească cu larve, insecte şi vedeţi-vă de nevoile neamului nostru. Avem şi noi aşa-zişi ,,specialişti” în biodiversitate, care nu dorm noaptea din cauza gândacilor, viermilor şi altor bazaconii din barajele hidrocentralelor electrice.
Sunt conştient că vor veni cititori cu reclamaţii către onorata stăpânire a ziarului, acuzaţii şi critici la adresa mea. Să-mi fie cu iertare, mi s-au mai oprit de la publicare şi alte articole sau au fost trunchiate pe considerentul că strică imaginea ziarului de suflet al mureşenilor, ziar pe care l-am slujt peste trei decenii cu informaţii din judeţ, fără să fiu vreo dată cenzurat. Prin aceste succinte însemnări am dorit să semnalez despre urmările dramatice provocate în agricultura judeţului prin lipsirea fermierilor de îngrăşăminte şi amendamente fabricate în ţară. Importurile din Belarus, Ucraina, Ungaria sau Rusia sunt doar o soluţie de criză, de moment.
Din fericire, nouă, românilor, ne-a mai rămas doar nădejdea, credinţa în Dumnezeu şi Biserica.
Vasile Bota
