Opera Națională București, în parteneriat cu Delegația permanentă a României pe lângă UNESCO, a prezentat miercuri, 23 noiembrie, în Sala Mare a UNESCO din Paris, “Povestea Iei”, un spectacol multimedia complex și original dedicat aniversării a 160 de ani de diplomație românească, precum și sărbătoririi Zilei Naționale a României.
Proiectul a fost realizat pornind de la o idee de Ovidiu Miculescu, în regia lui Alexandru Nagy.
Dirijorul Daniel Jinga, directorul general al prestigioasei instituții, a declarat: “Am fost întotdeauna preocupat de promovarea muzicii românești, iar în această toamnă am avut mai multe ocazii de a o demonstra. Dar acest spectacol extraordinar, în care ansamblurile Operei Naționale București revin la Paris după... 57 de ani, este un moment simbolic, având ocazia de a prezenta, în fața unui public multinațional, atât muzică orchestrală românească sau inspirată de folclorul românesc, cât și o lucrare în primă audiție absolută semnată de Dan Dediu, reprezentând coloana sonoră live a baletului original creat de Gigi Căciuleanu, un nume major al artei coregrafice românești, binecunoscut publicului parizian”.
Compozitorul Dan Dediu: “Cum să transpui în sunete, gesturi, culoare și lumină un veșmânt și totodată un talisman ca ia? Aceasta a fost provocarea pe care am acceptat-o întreaga echipă a acestui proiect. Ne-am cufundat, fiecare, în frumusețea tradiției culturale românești ca într-un ocean: am cules câteva suveniruri de pe fundul acestui ocean și le-am adus pe uscat, apoi le-am studiat, încorporat și stilizat într-o construcție inedită. A ieșit ceva cu totul nou, exprimând configurația sufletească și mentală a actualității.”
Coregraful Gigi Căciuleanu: “Când dansezi, vorbești în alte limbi și te adresezi publicului din sală nu pe limba lui maternă, nu pe limba țării unde ești, ci... pe limba lui corporală. Pe limba lui tainică, pe limba lui misterioasă și, în același timp, foarte accesibilă, aproape animalică. Aici se caută și se găsește, câteodată, când îți merge bine și îl apuci pe Dumnezeu de-un picior, această joncțiune între animal și înger, care trece prin noi. Plecăm de la această factură a corpului uman și, în același timp, ne ducem prin dans, prin mișcare, mai departe, spre orice limită posibilă, spre îngeresc, spre inefabil, spre spiritual... Deci, din nou, acest joc între concret și abstract.”
Mariana Cristescu
