Sfântul Ierarh Nicolae

Distribuie pe:

Unul dintre apărătorii credinței și trăitorii adevărului, Sfântul Ierarh Nicolae, s-a născut în jurul anului 280, în localitatea Patara, din Mira Litiei, a Asiei Mici, din părinți înstăriți, Teofan și Nona, convertiți la creștinism de ucenici ai Sfântului Apostol. După o creștere aleasă în familie, într-o curățire cu adevărat cerească, tânărul Nicolae frecventează școlile timpului, reușind să-și însușească o cultură aleasă și o experiență de viață deosebită. Când avea vârsta de 18 ani, o molimă de ciumă și holeră a secerat viața părinților săi. Fiind pătruns de dragostea de a sluji lui Dumnezeu și de a cerceta pe orfani, pe neputincioși și pe cei în necazuri și lipsiți de orientare, vinde averile moștenite și pleacă la Ierusalim, apoi se nevoiește în părțile Pontului Euxin și la Dunăre. Este hirotonit preot fără voia sa. Cu chipul tras de nevoință, dar cu ochi scânteietori și cu limba de foc, condamnă mârșăvia și nerespectul între oameni, aspecte care cheamă dezordinea și furia naturii. După cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “În zilele din urmă vor fi vremuri grele, oamenii vor fi egoiști, iubitori de avuții și bani, lăudăroși, trufași, neascultători, hulitori, batjocoritori și nerespectoși față de părinți, nemulțumitori, fără respect pentru trecut și fără evlavie...” (II Tim. III, 1-2,4). În viața comunității umane de atunci, tineretul era dezechilibrat, erau lupte între națiuni, războaie între împărați, căsătorii de interes. Băieți și fete fără situație ajungeau pe drumuri, sclavii erau tratați mai rău decât animalele, tinerii bogați se lăfăiau în distracții fără contenire, mai-marii cetăților jefuiau pe muncitorii cinstiți, iar fetele erau cumpărate, dezonorate și trimise pe piețele Orientului. Împotriva acestor tragedii se înalță ca un val tânărul preot Nicolae, căutând să salveze pe cei porniți pe căi greșite, să întoarcă la omenie pe cei care duceau o viață fără sens. Este prins, jefuit și bătut de niște tineri dezmățați, rămânând cu semne toată viața, dar autoritatea lui Nicolae crește tot mai mult: o femeie bolnavă se vindecă prin atingerea de hainele lui. De acum începe pelerinajul la acest Sfânt. Murind episcopul din Mira, poporul credincios îl roagă să primească episcopia, el refuză, recunoscând că este nevrednic de arhieria lui Hristos. La Sfatul Sfântului Metodie al Constantinopolului, se supune și este instalat episcop, căutând să înlăture pe slujitorii care nu înțeleg preoția ca o jertfă pentru binele aproapelui. Știa că în cetate, putreziciunea între tineret este mare. Părinții nu mai pot opri destrăbălarea propriilor copii, unii chiar își vând odraslele pentru că nu au cu ce trăi sau pentru câștig. Un tată văduv, care avea 3 fete foarte frumoase, fără posibilități de trai, hotărăște să le vândă. Tânărul Nicolae, noaptea, aruncă în camera cinstitelor fete câte o pungă de aur pentru fiecare și astfel pericolul păcătuirii este înlăturat. Sfântul se arată în foarte multe cazuri marinarilor tineri, fiind ocrotitorul celor ce călătoresc pe mare, pe uscat, iar azi și în văzduh. În timpul împăraților Dioclețian și Maximilian este târât în temniță, supus la foame, sete și bătăi. Murind persecutorii, sub Constantin cel Mare, în anul 313, creștinismul capătă libertate. La Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, l-a pălmuit pe ereticul Arie.

Cu trupul chinuit de persecutori, slăbit de suferință, lovit de cei fără de lege, s-a stins din viață în ziua de 6 decembrie, anul 340. Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae au fost duse de la Bari, din Italia, în vechea cetate Harki. Domnul Constantin Brâncoveanu, a cumpărat mâna dreaptă a Sfântului și a dus-o în Biserica Sfântul Gheorghe - Nou, din București, unde se află și astăzi.

În folclorul românesc, din moși-strămoși, i s-au închinat imne, colinde și datini, fiind cunoscut în toată lumea ca ocrotitor al copiilor și tinerilor, aducător de daruri bogate și patron al familiei neîntinate, Înainte Mergătorul lui Moș Crăciun.

La Mulți Ani cu sănătate, cititorilor și colaboratorilor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae!

Preot Vasile Bota, Parohia Ortodoxă Lepindea

Lasă un comentariu