În decembrie 1989, regimul comunist din România a căzut în urma revoluției începute la Timișoara și continuate la București. În același an, și în alte țări din Europa Centrală și de Est, regimurile comuniste au fost înlăturate. În țara noastră, trecerea de la totalitarism la democrație s-a făcut prin violență, iar conducătorii vechiului regim au fost executați. Între 16 și 20 decembrie 1989 au avut loc evenimentele numite “Revoluția de la Timișoara”, iar 21 decembrie este considerată prima zi a Revoluției în București, când demonstranții s-au adunat în apropierea Hotelului Intercontinental din Piața Universității și au ridicat o baricadă în fața dispozitivului de intervenție.
16 decembrie
Mai mulți credincioși reformați din Timișoara demonstrează pașnic, în jurul catedralei reformate din Piața Maria, față de o decizie judecătorească prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat și mutat în altă localitate. Mișcarea avea să se extindă, la ea participând studenți, muncitori, precum și alți locuitori ai orașului. În jurul orei 16.00, mai multe tramvaie sunt blocate de către manifestanți și se strigă “Jos cu Ceaușescu!”. O parte a mulțimii merge spre căminele studențești pentru a aduna noi demonstranți. Se ajunge și la sediul PCR unde au loc altercații cu autoritățile și unde se efectuează primele arestări. Până la miezul nopții, unii manifestanți, printre care și pastorul László Tokés, sunt bătuți și arestați.
17 decembrie
Nicolae Ceaușescu convoacă o teleconferință cu activul de partid și de stat din județe și anunță, în legătură cu manifestațiile din Timișoara, că a dat ordin să se tragă. “Se somează, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea!”, a precizat Ceaușescu, în cadrul teleconferinței. În oraș se aud primele focuri de armă, până după miezul nopții având loc lupte de stradă între civili și militari și fiind incendiate TAB-uri, tancuri și magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii și tineri civili încep să scandeze: “Jos Ceaușescu!”, “Libertate!”, “Vrem o țară liberă!”.
18 decembrie
Nicolae Ceaușescu își începe vizita oficială în Republica Islamică Iran. La Timișoara, vitrinele magazinelor sunt sparte, milițienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicați să stea în grupuri. Un grup de 30 de tineri iese în fața catedralei din Timișoara să repete colinde și alte câteva sute de manifestanți li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă. Are loc o ședință convocată de generalul Constantin Nuță în urma căreia s-au stabilit condițiile derulării operațiunii “Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timișoara la București și incinerarea lor, pentru a șterge urmele represiunii.
19 decembrie
Demonstranții ocupă centrul Timișoarei, din zona Piața Operei. Cele mai multe întreprinderi din oraș își încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile orașului, militarii fraternizează cu revoluționarii și se scandează: “Armata e cu noi!”. Peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timișoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Județean Timiș în București, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul “Cenușa”.
20 decembrie
Demonstranții din Timișoara se grupează în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (președinte), Ioan Chiș (vicepreședinte) și Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mișcarea de rezistență. Dimineața, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile orașului se îndreaptă spre Piața Operei. În jurul orei 11.00, generalul Ștefan Gușe ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi și interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanți ajung în Piața Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autoritățile centrale și locale nu-și mai exercită autoritatea asupra orașului. Astfel, Timișoara devine primul oraș liber al României. În balconul Operei i se înmânează primarului Timișoarei revendicările protestatarilor: eliberarea arestaților, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceaușescu, circulația liberă a oamenilor și a ideilor.
Nicolae Ceaușescu revine din vizita oficială din Iran și decretează instituirea stării de necesitate.
21 decembrie
Comitetul Municipal al Partidului Comunist Român (PCR) decide organizarea, în Piața Republicii (Piața Palatului) din fața sediului Comitetului Central al PCR, a unui mare “miting popular” care să condamne “acțiunile huliganice” de la Timișoara. Desfășurarea mitingului este transmisă în direct la radio și televiziune, în timp ce de la balconul Comitetului Central al PCR, Ceaușescu începe un discurs despre realizările “societății socialiste multilateral dezvoltate” și despre binefacerile regimului comunist. Discursul este întrerupt de huiduieli și fluierături ale grupurilor de protestatari, constituite spontan. În același timp, Elena Ceaușescu face încercări disperate pentru a-i liniști pe participanți. Panica se generalizează, Nicolae Ceaușescu părăsește balconul de la care vorbea, iar transmisia de la radio și televiziune este întreruptă. După câteva momente, Nicolae Ceaușescu reapare în balconul Comitetului Central și își reia cuvântarea. Se reiau și transmisiile de televiziune și radio. Într-un act de disperare, Ceaușescu promite “măsuri de creștere a nivelului de trai”, între care majorarea retribuției minime cu 200 lei pe lună și a alocației pentru copii cu 30 și 50 lei, în raport cu numărul de copii și venituri. Mitingul se sparge, iar pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democrație și împotriva dictaturii. La ora 14.00, în centrul orașului, apar primele blindate și autoamfibii.
În cursul serii, demonstranții, majoritatea tineri, se adună în apropierea Hotelului Intercontinental din Piața Universității, unde ridică o baricadă în fața dispozitivului de intervenție. Forțele de ordine primesc ordinul să “curețe zona”. În cursul nopții, se trage asupra demonstranților de la “Intercontinental” și din Piața Universității, fiind înregistrați morți și răniți. De asemenea, numeroși manifestanți sunt arestați și duși la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureștiului.
La Brașov, câteva zeci de mii de oameni se adună în fața Comitetului Județean al PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al organizației județene a partidului era Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu, ies în stradă câteva mii de manifestanți.
22 decembrie
La primele ore ale zilei, marile uzine bucureștene își încetează activitatea. Grupuri masive de muncitori de la Grivița Roșie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București se îndreaptă spre centrul Capitalei.
Nicolae Ceaușescu anunță sinuciderea generalului Vasile Milea, numindu-l trădător și acuzându-l că a “sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii”. La ora 10.59, postul de radio anunță instituirea, prin decret prezidențial, a “stării de necesitate” pe întreg teritoriul României.
Mii de cetățeni pornesc spre centrul orașului. Este momentul în care trupele mecanizate din București părăsesc locurile de dispunere stradală din preajma sediului Comitetului Central și se îndreaptă spre cazărmi. Armata, rămasă fără comandant, acceptă primul semnal de retragere dat de generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-adjunct al ministrului apărării. Sutele de mii de manifestanți scandează “Armata e cu noi!” și intră în Piața Republicii. O parte dintre manifestanți forțează intrările și pătrunde în sediul Comitetului Central. La ora 12.06, Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și două gărzi de corp părăsesc clădirea CC al PCR, la bordul unui elicopter. În jurul orei 15.00, sunt arestați lângă municipiul Târgoviște, la 80 km nord de București, În jurul orei 13.00, sediile Radioului și Televiziunii Române sunt ocupate de manifestanți, postul de radio transmițând în direct evenimentele. Televiziunea își începe emisia având în platou un grup de manifestanți în frunte cu actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu. Unități ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Națională a României, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituții și unități de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.
În cursul serii se constituie Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, care preia întreaga putere în stat, cu scopul “instaurării democrației, libertății și demnității poporului român”. Acesta are o structură provizorie formată din 39 de persoane, printre care Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, László Tokés, Dan Deșliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marțian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza și Ion Iliescu. Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale adresează, seara, un “Comunicat către țară”, prin care anunță dizolvarea tuturor structurilor de putere ale regimului comunist și face cunoscut un program vizând democratizarea vieții politice și sociale în România: abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic și instituirea pluralismului politic; organizarea de alegeri libere; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituții; promovarea liberei inițiative în economie; respectul deplin al drepturilor și libertăților omului etc.
23 decembrie
În cursul nopții începe să se tragă în mai multe puncte din București, înregistrându-se victime în rândul armatei și populației. Sediul Televiziunii este atacat în forță și pentru puțin timp, emisia este întreruptă. În schimbul de focuri din Piața Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal, ce adăpostea Muzeul de Artă, spre clădirea CC al PCR și asupra mulțimii din piață, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.
Soții Ceaușescu, reținuți de milițieni, sunt transferați de la sediul Inspectoratului de Miliție la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște.
Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) îl numește pe generalul Nicolae Militaru în funcția de ministru al Apărării Naționale. Ion Iliescu prezintă la posturile de radio și televiziune o informare din partea CFSN, în care se arată că s-a dat prioritate “acțiunilor coordonate de luptă împotriva teroriștilor, soldate cu victime în rândul militarilor”, adăugând “că toate unitățile militare și marea majoritate a unităților de miliție și de interne acționează unitar împotriva teroriștilor”. Acesta anunță, totodată, arestarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu, a lui Ilie și Nicu Ceaușescu, Dincă, Postelnicu, Bobu ș.a., și eliberarea tuturor deținuților politici.
24 decembrie
CFSN adoptă măsuri excepționale: încetarea completă a focului pe întreg teritoriul țării; predarea armamentului aflat în posesia civililor către unitățile militare; integrarea unităților Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naționale.
25 decembrie
În ziua de Crăciun, TVR anunță că Elena și Nicolae Ceaușescu au fost judecați de un Tribunal Militar Extraordinar. La Târgoviște, în incinta unei unități militare, se desfășoară procesul intentat de statul român lui Nicolae Ceaușescu, președinte al României (1974-1989), și Elenei Ceaușescu pentru infracțiunile de genocid, subminare a puterii de stat, subminarea economiei naționale, infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc., încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci străine. În urma sentinței, cei doi au fost executați prin împușcare în după-amiaza aceleiași zile.
26 decembrie
Petre Roman este numit în funcția de prim-ministru al Guvernului României, prin decret al CFSN. Sunt abrogate legi, decrete, acte și normative ale vechiului regim. Se instituie Tribunale Militare Extraordinare împuternicite să judece, în procedură de urgență, cazurile de terorism, iar sentințele să fie executate imediat. Se acordă un termen-limită pentru depunerea armelor - 28 decembrie, ora 17.00.
27 decembrie
Este ales Biroul Executiv al CFSN compus din: Ion Iliescu - președinte, Dumitru Mazilu - prim-vicepreședinte, vicepreședinți - Cazimir lonescu, Kiraly Karoly; secretar - Dan Marțian; membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacșa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu.
28 decembrie
Iau sfârșit tirurile armelor de foc în urma măsurilor excepționale luate de CFSN, iar Nicolae și Elena Ceaușescu sunt înmormântați, în secret, la Cimitirul Ghencea Civil din București.
31 decembrie
Președintele CFSN, Ion Iliescu, cu prilejul discursului de Anul Nou, anunță: abolirea pedepsei cu moartea, sistarea exporturilor de alimente, realizarea unor importuri de bunuri de consum, sistarea unor lucrări de investiții costisitoare (Canalul Dunăre-București, Sistemul hidrotehnic Dunăre-Jiu-Argeș, zona liberă din portul Constanța, Centrala termoelectrică Anina, Casa Poporului ș.a.); acordarea unor loturi în folosință personală de până la 5.000 mp membrilor cooperatori; declararea terenului aferent casei de locuit, anexelor gospodărești și curții din jurul acestora în zonele cooperativizate proprietate particulară a deținătorilor, cu drept de înstrăinare ș.a.
