Umblatul cu Turca sau Capra
Un obicei vechi, ale cărui origini se pierd în negura timpului, care în unele sate din județul Mureș se mai practică din Ajunul Crăciunului până după Anul Nou, este umblatul cu Capra sau Turca, ce simbolizează renașterea și reluarea ciclului vieții.
“Cu Turca se umblă din Ajunul Crăciunului și până la Anul Nou. Și acest obicei este pe cale de dispariție deoarece numărul celor ce joacă turca este din ce în ce mai mic. Turca aduce aminte de un personaj mitic transpus în acest animal ce aduce aminte de renaștere și reluarea ciclului vieții, în scena turcii intervenind cântarea turcii, moartea acesteia, descântatul și finalul orației după renașterea turcii”, a declarat, pentru AGERPRES, Mihai Teodor Nașca, un pasionat culegător de folclor din zona comunei Sânpetru de Câmpie.
Grupul copiilor este format din 2-3 indivizi, unul care poartă și joacă turca, iar ceilalți doi interpretează melodia, acompaniindu-se ritmic cu o tobă improvizată.
“Înainte vreme, cei care umblau cu turca erau feciorii satului. Dacă jucau turca bine, spectacolul era mai atrăgător, fiind așteptați cu mare interes de către gospodari. În zilele noastre spectacolul este mai simplu. Unul dintre băieți joacă turca pe o melodie interpretată vocal cu următorul text:
«Tri, tri, tri Măriuță, tri
Să vegem cum îi sări,
Ge când am plecat cu turca,
Fecele și-o lăsat furc
Și-o venit cu noi cu turca!»
Cu ani în urmă se cânta la fluier sau «clanetă» pe o melodie asemănătoare cu Banu Mărăcine”, a precizat Nașca.
Într-o cercetare a folclorului din zona de Câmpie a județului Mureș, realizată profesorii Cornel Banu și Mihai Teodor Nașca, este descris în amănunt modul de confecționare a unei turci, însă și rolul pe care fiecare dintre colindători îl joacă “Capul turcii este confecționat din lemn cu un bot alungit și ascuțit, cu falca de jos mobilă, încât jucătorul o poate face să clămpănească (să lovească ritmic, n.r.), în ritmul melodiei, trăgând mereu cu mâna de o sfoară. Capul este învelit de regulă, într-o blană de iepure și înfipt într-o bâtă, care se ține în mâna stângă. Pe cap se pun coarne, care sunt împodobite cu panglici de mătase sau hârtie creponată. De gâtul turcii se prindea un «lipigeu» (covor țesut care se pune pe perete, n.r.), de care se agață apoi clopoței și panglici colorate. Intrând în curtea gospodarului, unul dintre însoțitori cerea permisiunea de a o juca. Obținând aprobarea, băieții intrau în casă și începeau să joace turca după melodia amintită mai sus. Banii oferiți de gazdă erau așezați pe masă, scaun sau în găleata cu apă, de unde trebuiau luați de către cel care juca turca, cu ajutorul ciocului - botului caprei. Dacă acesta nu era mulțumit de banii primiți, juca în continuare, apoi apucându-l pe gazdă cu botul de haine îi făcea semn să mai așeze bani pe masă. Pentru a prelungi această seară hazlie, gazda așeza pe masă sau pe jos monede mici pe care turca le putea lua cu mare greutate”, se arată în studiul celor doi profesori.După ce băieții erau serviți, ca de sărbători, mulțumeau pentru primire și plecau la altă casă.
“Fiindcă este obositor de jucat turca, toți membri grupului o jucau prin rotație. Banii adunați de casier erau împărțiți în funcție de contribuția fiecăruia la construirea turcii”, se mai arată în cercetare. (Agerpres)
Steaua
O parte din cântecele cu temă religioasă de origine cultă, au pătruns prin intermediul școlii și a bisericii în repertoriul folcloric. Întrucât în unele cazuri aceste cântece specifice Crăciunului au fost însoțite de către un obiect în formă de stea confecționată de copii au fost numite cântece de stea. În acest cântec este reliefat textul biblic în care magii, urmând steaua de pe cer ajung la ieslea unde s-a născut pruncul Iisus. Tocmai de aceea numărul copiilor care poartă steaua este de trei, simbolizând astfel episodul biblic, cei trei magi care au urmat steaua până la Bethleem. Textul și originea cântecului de stea sunt de origine bisericească, versul fiind octosilabic de formă catalectică.
Scara muzicală a cântecului de stea se încadrează într-un pentacord de stare minoră, melodia având trei rânduri melodice, care se repetă identic. Cântecul de stea are formă strofică fără refren.
Copiii își confecționează steaua dintr-o “veșcă” de sită veche, practic partea exterioară din lemn a sitei. În centrul stelei se așează o fotografie, de regulă a Fecioarei Maria cu pruncul, apoi întreg dispozitivul se îmbracă în hârtie colorată, având forma unei stele cu cinci coarne.
Se umblă cu steaua în prima zi de Crăciun, grupul de colindători fiind format din doi sau trei copii. Formula de adresare gazdei este: “primiți cu steaua ?”
Colindătorii cântă astfel:
“Tri crai de la răsărit
Cu steaua-m călătorit
Steaua-nainte mergea
Și sta-n loc și odihnea
Pân' la Rusalim s-a dus
Acol' steaua li s-a ascuns.”
Acest cântec este însoțit de clinchete de clopoței, urmând ritmic melodia. Pentru răsplată colindătorii mulțumesc astfel:
“Acest praznic luminat
Noi cu drag l-am așteptat
S-auzim îngerii în cer
Crai cu stele călătorind
La tot neamul de-mpreună
Vă poftim sănătate bună!”
Copiii sunt răsplătiți cu bani însă acest obicei este din ce în ce mai rar întâlnit în zona de Câmpie a județului Mureș.
Prof. Cornel Banu, Mihai Teodor Nașca
