Gerul Bobotezei prevestește o iarnă scurtă și o primăvară care vine devreme, porcul care fuge cu paiele în gură anunță că se face frig, iar hainele puse pe sfoară la uscat care încep să miroase a câine plouat ne avertizează asupra venirii ploii sau ninsorii, în funcție de anotimp, indică meteorologia populară, după care țăranul român încă se ghidează.
Natura ne arată mersul vremii
“Cunoaștem mersul vremii după cum natura încearcă să ne ofere primele semne, după cum viețuitoarele se manifestă, după cum cerul ni se arată. Pe vremea când nu existau mijloace media care să ne țină la curent cu mersul vremii, existau alte semne și simboluri, care țineau loc de prognoză. (...) Meteorologia populară spune că dacă ninge mult sau e ger în luna decembrie, atunci putem spera la o vară umedă și la recolte bune în toamnă. Explicația e una simplă: apă înmagazinată în sol duce la o recoltă bogată. Gerul Bobotezei, din 6 ianuarie, presupune o iarnă scurtă și o primăvară care vine devreme. Pe timpul iernii, mișcările maselor de aer nu sunt așa de rapide precum cele din primăvară, iar perioadele din iarnă când vremea este caldă, nu pot avea decât un efect negativ asupra germinației și vegetației. Dar nu numai aspectul vremii într-o anumită zi sau sezon sunt indicii ale recoltelor bune sau slabe. Așa se face că, în urmă cu vreo 20 de ani, când fluturii și bondarii de porumb erau o normalitate, prezența lor în prima parte a lunii aprilie era o certitudine a recoltei porumbului. În luna mai înflorește salcâmul. Dacă sunt multe flori de salcâm, putem fi siguri că recolta de porumb va fi una bună. Că tot suntem la luna mai, o vorbă românească spune că dacă nu plouă în mai, nu-i mălai”, a declarat presei un renumit culegător de folclor din zona de câmpie a județului Mureș, profesorul Mihai Teodor Nașca.
Potrivit profesorului, încă de la începutul anului, prin calendarul făcut din coji de ceapă se cunoaște cât de ploios sau secetos va fi anul, apoi după cum arată prima zi a lunii se cunoaște dacă luna respectivă va fi una frumoasă sau nu.
Cum e vremea de Sfinții Muceninci așa va fi timp de 40 de zile
“Cum e vremea în 9 martie, de Sfinții Mucenici, așa este vremea timp de 40 de zile. Sunt doar câteva dintre exemplele pe care o parte a societății nu le trece cu vederea. Și asta nu pentru că ar fi simple fabulații, ci pentru că multe dintre prognoze se adeveresc. Să facem un exercițiu de imaginație și să mergem în urmă cu o mie de ani. Cu siguranță, cunoașterea vremii era un element deloc de neglijat. Dacă acum cunoașterea prognozei ne permite să știm cum ne organizăm ziua, în urmă cu un mileniu, nu vremea dintr-o zi oarecare conta, ci mai degrabă sezoanele. La curtea faraonilor sau a regilor antici și chiar în vremea Evului Mediu, existau meteorologi sub mantia astrologilor, vrăjitorilor, sfătuitorilor curții, cei care estimau cât de bogată va fi toamna, încă din primele zile ale anului, după diverse semne și simboluri. Așa se face că știința, puțină câtă era, a fost combinată cu tradiția, credințele, miturile profane, asocierile în funcție de repetitivitatea unor evenimente meteo și rezultau ceea ce numim noi azi buletin meteorologic”, ne explică Nașca.
El consideră că este firesc ca acum, în secolul XXI, unele aspecte populare care țin de previziunile meteo să fie văzute ca desuete, nu numai de către meteorologi, ci și de către o parte a populației, însă credințele străvechi, bazate pe experiență și pe observarea comportamentului animalelor și a naturii, nu trebuie neglijate.
“Nu numai natura este cea care ne arată primele semne. Și animalele concură la acest aspect. Dacă cocoșul cântă de multe ori în curte, e semn clar că se înmoaie vremea, adică se apropie ploaia sau ninsorile. Porcul ce fuge cu paiele în gură ne avertizează că se face frig. Dacă își cară paiele în coteț, vremea se va îmbunătăți sau se va face frig. Dacă pisica își ascute ghearele pe un lemn e semn că vremea se va răci. Iarna, pisicile își ling blana înainte ca vremea să devină umedă. Dacă păsările, mai ales rațele, se scaldă în nisip sau în jgheabul de apă se spune că vremea se va strica și va ploua. Ciorile ce zboară, mai ales primăvara și toamna ne anunță că vremea va deveni ploioasă. Animalele mănâncă mult mai cu poftă când se face frig afară. Cu o zi înainte de a ploua, oile stau culcate grămadă și nu împrăștiate”, ne spune Nașca.
De asemenea, se spune că vântul ce bate “de sub soare”, adică dinspre sud și sud-est, schimbă vremea
“Când presiunea aerului scade sau vremea se înmoaie. Așa cum spun țăranii noștri ardeleni, atunci se aud zgomotele de la mare distanță și putem ști că urmează să se înnoreze, să plouă sau să ningă. Hainele de pe sfoară care miros a câine plouat ne informează că vor veni ploi sau ninsori, în funcție de anotimp. Fumul care se ridică de la o sobă, direct în sus ne anunță că vremea va fi bună sau geroasă de e iarnă. Evident, fumul care iese în casă sau se lasă peste casă ne spune că vremea se va strica. Dacă soarele apune și trimite lumină roșiatică pe un nor la răsărit e semn că vremea se va strica și ploile vor reveni. Curcubeul este anunțător de vremuri bune. La toate astea adăugăm faptul că vremea ploioasă ne aduce meteosensibililor dureri de oase și tot ea ne provoacă senzația de urechi înfundate. Indiferent că veți crede sau vă veți însuși aceste credințe populare, cu rol de buletin meteo, cu mult înainte să existăm noi, faptele există și merită încercat sau verificat dacă măcar una dintre acestea este adevărată sau nu. Până atunci, buletinul meteo să rămână un bun mijloc de informare, pentru o zi reușită”, a mai arătat Mihai Teodor Nașca.
(sursa: Agerpres/Dorina Matiș)
