* Artele plastice. Strălucirea frescelor de la mănăstirile din nordul Moldovei (sec. XV-XVI) - Voroneț, Moldovița, Sucevița, Arbore, Humor, Pătrăuți ș.a. - l-au făcut pe marele bizantinolog André Grabar să considere acest fenomen artistic drept “o carte ilustrată deschisă la toate paginile ei”.
Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu, împreună cu Ștefan Luchian alcătuiesc triada fondatorilor picturii românești moderne.
Sculptura modernă românească și universală a fost marcată de apariția lui Constantin Brâncuși, artistul care se află la baza restructurării limbajului sculptural al lumii din secolul XX.
* Carte veche. În muzeele mănăstirilor, în bibliotecile universitare și ale Academiei române, în arhivele din marile orașe din România sunt păstrate manuscrise cu miniaturi, de o deosebită valoare artistică. În secolul al XVI-lea sunt înființate tipografii la București, Târgoviște, Brașov, Iași, Alba Iulia, Râmnic, Buzău, Blaj. Tipărirea curentă în limba română începe cu anul 1559, când Diaconul Coresi tipărește, la Brașov, “Catehismul”.
* Literatura. Începuturile literaturii culte în limba română se situează în secolele XVII-XVIII, când își scriu operele cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino și principele enciclopedist Dimitrie Cantemir, membru al Academiei din Berlin.
A doua jumătate a secolului al XIX-lea este epoca marilor clasici ai literaturii române: Mihai Eminescu, poetul național, prozatorul Ion Creangă, dramaturgul și prozatorul I.L. Caragiale ș.a.
În secolul al XX-lea, s-a afirmat o strălucită generație de scriitori interbelici: prozatorii Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mircea Eliade (celebru mai ales ca istoric al religiilor), poeții, filosofii și dramaturgii Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, George Bacovia, criticii literari și esteticienii Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, George Călinescu.
Dramaturgul Eugen Ionesco a fost membru al Academiei Franceze.
* Teatrul. În 1817 s-a inaugurat Teatrul din Oravița, primul teatru în limba română, în 1818, Teatrul de la Arad, iar în 1819, la Teatrul de la Cișmeaua Roșie din București, se juca “Hecuba” de Euripide.
Piatra de temelie a teatrului românesc original este opera lui Ion Luca Caragiale.
* Muzica. În Evul Mediu, arta românească este o realitate spirituală originală, dansul valah fiind menționat în codex-urile muzicale europene.
Muzica clasică românească s-a afirmat prin lucrările lui George Enescu, compozitor și vir-tuoz al viorii. Festivalul Internațional “George Enescu” omagiază personalitatea eminentului muzician, prin prezența unor celebrități muzicale contemporane.
Pe scenele lumii s-au impus interpreți de înaltă valoare, precum dirijorul Sergiu Celibidache, pianistul Dinu Lipatti, violonistul Ion Voicu și alți celebri instrumentiști, precum și artiști lirici - Haricleea Darclee (prima interpretă a rolului “Tosca” din opera lui Puccini), soprana Angela Gheorghiu.
Cinema. În 1896, la București, au avut loc primele proiecții cinematografice.
În ultimul timp, multe filme sunt premiate la diverse festivaluri internaționale: “Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu, premiat la Cannes, în 2005, scurt-metrajul “Trafic” de Cătălin Mitulescu (distins cu Marele premiu “Palme d'Or” la Cannes). Tot la Festivalul de la Cannes, filmul lui Corneliu Porumboiu “A fost sau n-a fost” a obținut premiul de debut, la secțiunea “Camera d'Or”. Au urmat alte două mari succese românești la Cannes: Filmul “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” al regizorului Cristian Mungiu, Palme D'Or. Cel de-al patrulea “Palme d'Or” pentru scurt metraj l-a obținut regizorul Marian Crișan cu “Megatron”. În 2009 au fost premiați la Cannes alți doi reprezentanți ai “Noului Val” românesc: Corneliu Porumboiu (“Polițist, adjectiv”) și Cristian Mungiu (“Povestiri din Epoca de Aur”). Prestigiosul “The New York Times” a scris că Festivalul de la Cannes nu mai poate fi numit astfel fără un premiu pentru România.(sursa - ue.mae.ro/romania) (I.S.)
Ileana Sandu
