Muza din spatele poeziei “Pe lângă plopii fără soț“
În vremea în care Eminescu a scris poezia “Pe lângă plopii fără soț” era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verișoara lui Caragiale. Prietenă cu Maiorescu, ea venea adesea pe strada Mercur nr. 1, unde se țineau seratele literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu și s-a îndrăgostit de ea. Cleopatra avea casă pe strada Cometa nr. 16, o stradă cu plopi, pe care Eminescu i-a numărat și a observat că îi da un număr fără soț.
Își speria tatăl cu șerpi
În copilăria sa, Eminescu obișnuia să își sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă șerpi și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vadă “ce pasăre a prins” și stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile.
A urât matematica
Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu care nu se împăca deloc.
“N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să știu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Și, deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața pământului”, se menționează în “Viața lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu.
Pasionat de fotbal și înot
Una dintre pasiunile sportive din tinerețea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuții poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal și că avea reale calități pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul, profesorul său din perioada adolescenței, când era elev la Cernăuți. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranță că Eminescu excela era înotul. Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mișcări acrobatice și trucuri în apă. Și-a făcut ucenicia de înotător scăldându-se în bălțile cu stuf de la Ipotești încă din fragedă copilărie. A continuat să înoate și la Cernăuți, unde, spune Călinescu, și-a făcut o formă fizică de invidiat.
A fost un fumător înrăit, mare amator de cafea și petrecăreț fără pereche
Din ceea ce spun contemporanii săi, Mihai Eminescu avea doar un singur viciu major, fumatul. Fostul coleg de clasă la școala din Cernăuți și, mai apoi, la Universitatea din Viena, Teodor Ștefanelli, în cartea sa “Amintiri despre Eminescu”, spunea despre Luceafărul poeziei românești: “Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre și fuma mult”.
Câte limbi știa Mihai Eminescu
Fire erudită, Mihai Eminescu a fost profesor de germană între 1874-1875 la Institutul Academic din Iași. Pe lângă germană, Eminescu știa limbile: latină, greacă, italiană, franceză, turcă, spaniolă, albaneză și sârbă.
Salutul lui Eminescu: “Trăiască nația!”
Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu “Trăiască nația!”. “Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său stârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obișnuiau să i-o ia înainte și îi spuneau ei «Trăiască nația!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!»“.
Ce a spus Mihai Eminescu înainte să moară
Pe 15 iunie 1889, la 4.00 dimineața, se stingea în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Șuțu, de pe strada Plantelor din București, poetul nostru național Mihai Eminescu. El a murit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în “celula” sa din unitatea spitalicească. Cu câteva minute înainte de a trece la cele sfinte, Eminescu a vrut doar un pahar cu lapte și empatie. Cu ultimele sale puteri, Mihai Eminescu a murmurat medicului de gardă care-i băga prin vizeta ușii paharul cu lapte: “Sunt năruit”. Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Eminescu, după care s-a întins pe pat și a trecut în lumea celor drepți.
