* Filosofia nu este ceva care se învață din cărți, căci cărțile sunt numai o treaptă în procesul de cunoaștere, adevărata experiență filosofică dobândindu-se prin practica filosofică, adică prin cugetarea și formarea unei opinii personale despre lume în genere. Dacă întâlnesc filosofia la un tânăr, îl admir, găsesc că-i șade bine, în tot cazul mă gândesc că am de-a face cu un om liber. În schimb, dacă nu îl văd filosofând, îl socot lipsit de sentimentul libertății și incapabil de a face cumva într-o direcție un lucru frumos și nobil. Filosofia nu a fost niciodată considerată numai un drum spre ateism, căci mari gânditori au dovedit că prezența lui Dumnezeu este una reală, aceasta fiind dovedită printre altele și de spusele lui Francis Bacon: “Puțina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei îl duce spre religie”. Dumnezeu necreând omul în dorința de a-și etala propria gândire, ci a ne-o împărtăși, precum spune și marele gânditor Etienne Gilson: “Ceea ce Dumnezeu făurește nu-s niște martori care-I demonstrează propria-I glorie, ci ființe care se bucură de ea cum se bucură și El, participând la ființa Sa. Participă totodată la beatitudinea Lui. Așadar, nu pentru El, ci pentru noi își caută Dumnezeu gloria, nu pentru a o dobândi, căci o are, nici pentru a o crește, căci este dinainte perfectă, ci pentru a ne-o împărtăși”.
George Bacovia (1881-1957), scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și cum spune versul bacovian, “din Eminescu, Haine și Lenau”. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o re-ceptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
***
* Doamne, Dumnezeul meu, te rog să mă ierți pentru păcatele făcute, și mai ales pentru faptul că nu ți-am folosit darurile cu care m-ai înzestrat îndeajuns de mult”.
Leonardo di ser Piero da Vinci (1452-1519), a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. El este considerat adesea “Cel mai mare geniu din întreaga istorie a omenirii”. Este considerat unul din cei mai mari pictori ai lumii. Lucrarea “Mona Lisa” este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. “Cina cea de taină” este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. În anul 1485 călătorind prin părțile noastre a pictat pentru Matei Corvin tabloul “Sfânta familie”. Avea o viață aproape ascetică, dedicată trup și suflet, artei și științei. Are un citat celebru: “În viață, frumusețea dispare. În artă, nu”.
***
* “Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un țăran și i-a spus:
- Uite, omule, fiindcă știu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îți dau de muncă și te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros, dar ce trebuie să fac? - Să-mi construiești o casă, la marginea pădurii. Țăranul a plecat bucuros și chiar din acea zi s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere, însă omul ce și-a spus? E, și așa nu mă vede, ce-ar fi să-l înșel?! Și în loc să facă totul așa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine și proaste și să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat casa boierului, acesta i-a spus: «Fiindcă știu că tu și familia ta locuiți într-o cocioabă mică, îți fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construiești, și ți-am spus acum, la sfârșit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare». Acum și-a dat seama omul de greșeala sa. A vrut să-l înșele pe altul și, de fapt, singur s-a înșelat. Părerile de rău nu mai putea să ajute pe nimeni. După cum ne purtăm noi cu aproapele, așa Se va purta și Dumnezeu cu noi”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
