Minunata caligrafie eminesciană este definită de un expert grafolog, prof. dr. Lucian Ionescu: grafismul lui Eminescu este îngrijit, descifrabil, cu o vădită atenție pentru punerea în pagină.
De asemenea, formele literelor sunt marcate de unele modele specifice epocii, mai ales de majuscule, precum și alte elemente (legăturile finale), ele dovedind spontaneitate și naturalețe, care imprimă grafismului originalitate.
Și un strop de înțelepciune: “Oamenii învățați dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul sălii și ies pe cealaltă, indiferente, singure și reci... Capul unui om de talent e ca o sală iluminată, cu pereți și cu oglinzi. De afară vin ideile într-adevăr reci și indiferente. Dar ce societate, ce petrecere găsesc!” (Mihai Eminescu, Mss. 2289). (sursa: prof. univ. dr. Iulian Boldea - Facebook)
