Nu credeam să aud vreodată această întrebare. Nu credeam ca sănătatea individului, a românului să valoreze atât de puțin, în propriii ochi și în fața provocărilor financiare.
Știm cu toții că există grade de încadrare a concediului medical, în funcție de felul și gravitatea diagnosticului pentru care s-a recomandat, dar să ajungem în situația de a nu ne permite să ne îngrijim, să ne vindecăm este inimaginabil. Medicul oricât de bun ar fi, oricât de bună este medicația prescrisă, nu poate înlocui nevoia de repaus a organismului, care, în anumite cazuri și în anumite afecțiuni sau boli, este absolut necesar.
Faptul că omul refuză un concediu medical (care, în mod clar, îl va ajuta să se trateze, să se recupereze), din cauza faptului ca va primi mai puțin salariu, ceea ce îl va pune în dificultate financiară, este foarte trist.
Această mentalitate este absolut greșită. Știm cu toții că, pentru ca un om să dea societății maximul, în primul rând trebuie să fie sănătos. Nicio persoană nu va funcționa la capacitate maximă dacă nu îi este bine.
Cum am ajuns în situația ca nevoile financiare să primeze în fața sănătății?
Cum am ajuns în situația să nu ne permitem să ne vindecăm?
Procentul persoanelor care refuză concediu medical din motive financiare este foarte mare. Îngrijorător chiar. Medicul nu va recomanda concediu medical decât dacă este convins că sănătatea pacientului, recuperarea și tratamentul pacientului depind de acest aspect. Totuși, mulți pacienți refuză. Există și temerea nejustificată că și-ar putea pierde locul de muncă, după întoarcerea din concediul medical.
România este o societate bolnavă, este o societate în care numărul deceselor și al bolnavilor cronici este, din păcate, foarte mare. Natalitatea este în continuă scădere. Oare când vom înțelege că acest mecanism, care este organismul nostru, în momentul când ne trimite semne, pe care le percepem ca simptome, practic, ne cere ajutorul?
Uitați-vă în jur și deschideți bine ochii. O să fiți mirați cât de mulți colegi, prieteni și chiar membri de familie trăiesc zilnic cu simptome ale unor boli. Dureri care ascund multe, tristeți care ascund și mai multe.
În secolul XXI pe care îl trăim în grabă, nu realizăm importanța odihnei, a tratamentului însoțit de odihnă, a timpului pe care ar trebui ca fiecare dintre noi să ni-l acordăm.
Nu este un îndemn la concedii medicale continue, nu este un îndemn la lenevie sau sustragere de la muncă. Încercăm doar să clarificăm că, uneori, la recomandarea medicului curant, concediul medical nu este o formă de răsfăț, ci o necesitate, chiar cu riscul de a pierde 25 de procente din salariu.
Ceea ce poate urma s-ar putea să coste mult mai mult!
Antonela Dumitrache
