În fiecare an, la 1 februarie, este marcată Ziua intendenței militare, sărbătorind, astfel, serviciul din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament.
Potrivit site-ului www.mapn.ro, la această dată, în anul 1861, s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, actul de constituire a intendenței armatei, prin care s-a format corpul ofițerilor de intendență militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război. Intendența militară a fost, astfel, oficializată în România, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu toate că încă de pe timpul Regulamentelor Organice, înainte de înfăptuirea Unirii celor două Principate, în Ministerele de Război ale Moldovei și Munteniei funcționa câte o secție de intendență, fără a avea, însă, atribuții clar definite, se arată în “Calendarul tradițiilor militare” (2010).
Unirea Principatelor Române a accelerat oficializarea intendenței ca specialitate distinctă a Armatei Române, astfel că, în anul 1860, prin Decretul nr. 417 din 30 august, s-a hotărât întrunirea administrațiilor militare și a intendențelor într-o singură administrație, sub ordinele Ministerului de Război din București. Înființarea Corpului de Intendență Militară a fost consfințită de Alexandru Ioan Cuza, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861.
Ca urmare a raportului înaintat de Ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, domnitorului Alexandru Ioan Cuza, referitor la necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenței, anul următor au fost publicate, în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, “Instrucțiunile asupra funcțiilor Intendenței Militare”, care stipulau că intendenții militari erau numiți de guvern pe lângă trupe “ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei” - solda și subzistența, îngrijirea îmbrăcăminții, a locuinței, sănătății și înlesnirea mișcărilor.
Un an mai târziu, în 1862, din inițiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu, a fost adoptată “Legea privind întreținerea armatei”, care a cunoscut ulterior o serie de îmbunătățiri. Legea reglementa pensiile militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite. În același an, au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofițerilor de administrație, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.
Încă de la oficializarea sa în cadrul armatelor Principatelor Române, intendența a cunoscut numeroase transformări și reorganizări, devenind astăzi o componentă de bază a logisticii, interoperabilă cu structurile similare din armatele celorlalte țări membre NATO, se arată în “Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 1 (51)/2011. Astfel, una dintre etape o constituie înființarea Departamentului Asigurării Logistice, la 1 august 1990, și transformarea Comandamentului Serviciilor Armatei în Inspectoratul General al Serviciilor. La 30 septembrie 1993, Inspectoratul General al Serviciilor se transformă în Comandamentul Logistic, din subordinea Ministerului Apărării Naționale.
În prezent, Direcția logistică este “structura specializată a Statului Major al Apărării - SMAp, responsabilă cu realizarea și consolidarea unui sistem logistic integrat, adaptat la configurația Armata României și misiunile acesteia, pe timp de pace și la război și realizarea de capabilități dislocabile specifice, în măsură să asigure sprijinul logistic pe timpul participării la misiuni”, notează site-ul https://www.defense.ro/.
