ROMÂNIA - sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale și prin muncă forțată în Europa

Distribuie pe:

Guvernul României depune eforturi semnificative pentru eliminarea traficului de persoane, dar nu îndeplinește în totalitate standardele minime în această privință, se arată în Raportul Departamentului de Stat al SUA /2022. Prezentăm, pe scurt, concluziile raportorilor, cu mențiunea că datele se referă la situația existentă în 2021.

* Guvernul a făcut, per total, eforturi considerabile, comparativ cu perioada anterioară de raportare, având în vedere impactul pandemiei COVID-19 asupra capacității sale de a lupta împotriva traficului de persoane: anchetarea mai multor cazuri, dispunerea urmăririi penale și condamnarea unui număr mai mare de traficanți și aplicarea unui program pilot care autorizează finanțarea, la nivel local, a unui ONG care oferă servicii pentru victime. De asemenea, au fost adoptate o ordonanță de urgență și un plan de măsuri pentru protecția copiilor vulnerabili și a altor persoane supuse riscului de a fi traficate, precum și proceduri pentru identificarea victimelor în rândul solicitanților de azil și al migranților și s-au adus amendamente legislaței muncii privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.

* Cu toate acestea, guvernul nu a îndeplinit standardele minime în câteva domenii esențiale: au persistat suspiciuni privind complicitatea la infracțiuni de trafic de persoane, mai ales în cazul funcționarilor publici care au exploatat minori aflați în centre de plasament de stat. Mulți dintre traficanții condamnați au primit sentințe cu suspendare sau sentințe care nu îndeplineau pedeapsa minimă stipulată în legea română, fapt care a slăbit descurajarea fenomenului și a zădărnicit eforturile de combatere a acestuia.

* Autoritățile au identificat mai puține victime ale traficului de persoane, mai ales în rândul categoriilor vulnerabile, precum solicitanții de azil, migranții, lucrătorii sexuali sau copiii din instituții de stat. Guvernul nu a finanțat suficient ONG-urile care oferă serviciile de asistență și protecție, lăsând majoritatea victimelor fără servicii, cu riscul de a fi traficate din nou.

* Autoritățile au intensificat eforturile de aplicare a legii, incriminând traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată și au prevăzând pedepse cu închisoarea între 3 și 10 ani pentru infracțiuni care implică o victimă-adult și între 5 și 10 ani pentru infracțiuni care implică minori. Statul a adoptat amendamente la Codul penal, prin care se incriminează acțiunea de a avea cunoștință de anumite forme de trafic de persoane și a nu înștiința imediat autoritățile. Respectivele amendamente elimină și termenul de prescripție pentru infracțiunile care țin de trafic de persoane, acordând astfel mai mult timp autorităților pentru a ancheta și a efectua urmăriri penale în astfel de infracțiuni. Aceste amendamente au răspuns îngrijorărilor forurilor europene și ale societății civile, care au atras atenția că procedurile legale prelungite, de cele mai multe ori din cauza amânării proceselor, au reprezentat încercări ale oficialilor corupți de a ajunge la termenul de prescripție, care în unele situații au avut drept rezultat nepedepsirea traficanților.

* În perioada de raportare, DIICOT și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate au semnalat că restricțiile pe fondul pandemiei și al numărului de cazuri de infectare cu COVID-19 în rândurile polițiștilor și procurorilor au limitat capacitatea celor două instituții de a avansa cu anchetele. Cu toate acestea, în 2021, autoritățile au deschis 628 de dosare noi de trafic de persoane (571 de cazuri pentru exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată și 22 nespecificate), cu 552 mai multe comparativ cu 2020. Au fost urmăriți penal 522 de suspecți (506 cazuri pentru exploatare sexuală, 6 pentru muncă forțată și 10 nespecificate), în creștere semnificativă față de 2020, de la 234. Instanțele au condamnat 162 de traficanți (127 pentru exploatare sexuală, 35 pentru muncă forțată), în creștere comparativ cu 2020, de la 142. Majoritatea condamnărilor pentru trafic de persoane au variat între pedepse cu închisoarea de la 3 ani la 12 ani. Cu toate acestea, 39 de traficanți condamnați (24%) au primit pedepse cu închisoarea mai mici de trei ani, care nu respectă pedeapsa minimă prevăzută de Codul penal, iar 30 de traficanți condamnați (19%) au primit pedepse cu suspendare. Astfel de pedepse ușoare date traficanților condamnați au zădărnicit eforturile generale de luptă împotriva traficului de persoane.

* Complicitatea funcționarilor publici la infracțiuni legate de traficul de persoane a continuat să reprezinte un motiv serios de îngrijorare și a împiedicat aplicarea eficientă a legii. Eforturile autorităților de a ancheta, urmări penal și condamna presupușii oficiali complici au rămas insuficiente.

* Este semnalat faptul că angajați ai Serviciului de Protecție a Copilului care supravegheau minorii în instituțiile de stat nu numai că nu au încercat să împiedice fenomenul, ci, uneori, chiar le încurajau pe fete să se implice în traficul de persoane cu scopul exploatării sexuale sau tolerau, cu bună știință, exploatarea victimelor traficului de minori. Statul nu a raportat faptul că anchetează astfel de acuzații și nu a luat măsuri disciplinare adecvate împotriva funcționarilor din domeniul protecției copilului care au comis abuzuri împotriva minorilor pe care îi aveau în grijă.

* Deficiențele din domeniul aplicării legii, precum lipsa de personal și volumul de lucru excesiv, dar și vidul de cunoștințe au continuat să limiteze progresele. DCCO și DIICOT au continuat să funcționeze cu un număr redus de angajați și cu resurse limitate. DIICOT a semnalat că anchetatorii și procurorii au evitat să se specializeze în trafic de persoane, din cauza complexității infracțiunii și a traumelor și epuizării asociate cu gestionarea cauzelor privind acest fenomen. Instituția a mai semnalat că un procuror și un anchetator specializați în lupta împotriva traficului de persoane acopereau regiuni cu aproximativ un milion de rezidenți și supravegheau simultan 100 de anchete. Pentru a contracara lipsa de personal, în 2021, DIICOT a înființat 11 noi posturi.

* În 2021, procurorii din unitatea DIICOT specializată în lupta împotriva traficului de persoane au imobilizat bunuri în valoare aproximativă de 213.000 lei. În continuare, s-a semnalat că trecerea către recrutarea online a victimelor a rămas o problemă gravă, pe care statul a gestionat-o alocând 13 milioane de lei.

* Potrivit ONG-urilor, deși autoritățile au dezvoltat o oarecare sensibilitate la situațiile victimelor traficului de persoane, unor polițiști și judecători le lipsesc în continuare pregătirea specializată în astfel de cazuri, inclusiv o înțelegere de bază a infracțiunii și a traumei cauzate victimelor.

* În general, victimele nu au beneficiat de sprijin adecvat în timpul proceselor penale, deși guvernul a instituit anumite măsuri de protecție. S-a semnalat faptul că în continuare victimele au fost supuse intimidării atât în timpul proceselor, cât și după finalizarea acestora. ONG-urile au menționat că numeroase instanțe nu au impus sancțiuni împotriva avocaților traficanților de persoane pentru hărțuirea și batjocorirea victimelor în timpul proceselor. Judecătorii s-au bazat în mare măsură pe mărturia depusă prin prezența fizică a victimei, de preferat față în față cu persoana care a traficat-o, lucru care a amplificat trauma victimelor.

* Consiliul Europei a constatat că instanțele din România nu dispun de practici la nivel național pentru protejarea victimelor minore împotriva agresiunii sexuale. Pentru a aborda aceste îngrijorări, Guvernul a introdus norme prin care acordă prerogativa autorităților județene să organizeze camere de audiere separate pentru victimele minore ale infracțiunilor și să utilizeze metodologii de audiere adaptate nevoilor copiilor; în 2021, au existat 11 astfel de camere de audiere. Guvernul a înființat și echipe interdisciplinare, formate din psihologi, asistenți sociali, polițiști și procurori, în vederea coordonării participării minorilor la procese și prevenirii re-traumatizării. Cu toate că statul a oferit asistență juridică gratuită victimelor, deseori avocații desemnați nu aveau experiență în lucrul cu victimele traficului de persoane. Totodată, instanțele nu au acordat în toate cazurile asistență juridică gratuită victimelor, mai ales dacă nu erau victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, iar avocații din oficiu nu au avut cunoștință de legile speciale cu privire la despăgubirea victimelor traficului de persoane și nu au informat victimele, existând astfel riscul ca acestea să renunțe la solicitarea de despăgubire în timpul procesului, fără să știe.

* Guvernul nu a fost eficient în demersurile de aplicare a legislației privind munca forțată a minorilor, mai ales în zonele rurale și în care serviciile de asistență socială nu au dispus de personal și capacitatea de a pedepsi încălcarea legii.

* Potrivit rapoartelor din ultimii ani,România rămâne, în principal, o țară sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată în Europa. Majoritatea covârșitoare a victimelor identificate în 2021 (77%) sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale. De obicei, traficanții sunt cetățeni români care fac parte dintr-un grup infracțional organizat, bazat pe legături etnice sau de familie, care exploatează românce și copii români în România și în alte țări din Europa, printre care Cehia, Finlanda, Franța, Spania și Marea Britanie. Experții continuă să semnaleze creșterea numărului de femei din România recrutate pentru căsătorii false în Europa de Vest; după încheierea acestor căsătorii, traficanții le obligă pe femei să practice sexul comercial sau să muncească forțat. Minorii constituie mai mult de o treime din numărul total de victime ale traficului de persoane identificate în România. Funcționarii publici și ONG-urile semnalează o intensificare a acțiunilor de racolare a copiilor prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare, pe fondul pandemiei. Presa relatează cazuri de exploatare sexuală în mediul virtual și de abuz față de minore în vârstă de numai 12 ani.

Copiii instituționalizați, în special fetele din centrele de plasament sau centrele destinate persoanelor cu dizabilități, rămân vulnerabili la traficul de persoane în scopul exploatării sexuale. Mai multe ONG-uri atrag atenția că tinerii care au locuit în centre de plasament acționează ca agenți de recrutare pentru minorele din respectivele centre. În continuare, nu se denunță corespunzător cazurile de abuz legat de supunerea la muncă forțată a minorilor - există cazuri de copii de 5 ani exploatați prin muncă forțată. Traficanții obligă adulții și copiii din România să muncească forțat în agricultură, în domeniul construcțiilor, în hoteluri, în industria de prelucrare și în servitute domestică, dar și să cerșească și să fure în România sau în alte țări din Europa. Există rapoarte care indică faptul că traficanții care acționează în România și Moldova exploatează femei din Moldova și fete din România în operațiuni desfășurate în Europa; amploarea fenomenului de trafic nu se cunoaște. Corupția la nivel guvernamental din domeniul aplicării legii și din sistemul judiciar continuă să faciliteze anumite infracțiuni care țin de trafic de persoane, iar funcționarii au fost anchetați pentru suspiciuni de implicare în acțiuni caracteristice traficului de persoane. (text integral: www.state.gov/reports/2022-trafficking-in-persons -report/romania).

Traducere și sinteză de Ileana Sandu

Lasă un comentariu