Cu ce am mai rămas

Distribuie pe:

După peste trei decenii de ,,democrație”, încă ne mai încearcă un greu blestem - ura împotriva agoniselii din regimul socialist. Principala preocupare a politicienilor care ajung la conducere țării constă în distrugerea sau furtul avuției naționale. Să o luăm sistematic, întâi cu industria, sector unde baza materială existentă în 1989 a dispărut, 80% din capacitățile de producție au fost date la fier vechi, iar cele care mai funcționează aparțin străinilor. Nici o țară din lume nu-și distruge industria, numai la noi guvernanții, preocupați de interesele de haită, au anulat eforturile de industrializare a țării din secolul al XX-lea. Să analizăm doar situația din municipiul Târgu Mureș, identică cu cea din toată țara: în orașul nostru existau înainte de 1990, zece întreprinderi de stat, unele de importanță strategică pentru siguranța națională. Astăzi mai există doar două, cu o pondere importantă în economia județului, din nefericire cea mai importantă este în proprietatea străinilor. Au mai apărut societăți mici și mijlocii, prin căpușarea fostelor firme sau prin gajarea la bănci pentru credite neonorate. Mai amintim și faptul că exista o cooperație meșteșugărească, unde se producea marfă pentru export și pentru intern, extrem de căutată. Îmi aduc aminte că, la Cooperativa Tehnolemn din Târnăveni, se fabrica mobilă pentru export, doar cu intervenții foarte mari reușeau românii din “lumea bună” să-și achiziționeze de aici o garnitură de mobilă. Astăzi, la fel ca și alte întreprinderi care aduceau faimă României, prin privatizare a ajuns aproape o ruină. Alt aspect al distrugerii economiei interne este cel legat de comerț. Dacă în perioada de glorie a regimului socialist, în fiecare comună, în fiecare sat exista o cooperație de consum, cu toată gama de produse de strictă necesitate, la modă în acea perioadă, astăzi acestea s-au distrus, locul lor fiind luat de buticuri, iar în mediul urban de supermarketuri, aflate în mâna companiilor străine, cu mărfuri calitativ mult inferioare celor fabricate în România, mă refer în special la alimente. Concret, comparați un salam produs de o companie străină cu salamul fabricat în fostele carmangerii Gostat. Magazinele de cartier ori chioșcurile din piețe dispar, de la o zi la alta găsești oferte cu spații de închiriat. Poate cel mai dureros aspect este cel legat de privatizarea băncilor. La ora actuală, 90%din băncile care activează în România aparțin companiilor străine. Practic, în fiecare cartier din Târgu Mureș, există 5-6 filiale ale băncilor comerciale care gestionează banii românilor, bani împrumutați de la FMI pentru plata pensiilor și salariilor. Nimeni nu spune cum s-au folosit miliardele de euro împrumutate de la FMI. Dincolo de aspectul economic, românii sunt îngrijorați de tentativele de destrămare a României, prin regionalizări sau reînființarea unor ținuturi absurde. Pretenții nebunești, jignitoare, tolerate de președinte și autoritățile statului, contribuie din plin la slăbirea autorității statale pe teritoriul țării. Se spune că 8 milioane de români au plecat în străinătate, că rromii ne fac de rușine prin țări străine, dar pe cine mai interesează acest aspect într-o lume globalizată, unde dictează marile puteri occidentale? Să amintim și despre reformele din sănătate, din învățământ, experiențe eșuate după fiecare schimbare de guvern. Nu în ultimul rând, vreau să amintesc și despre distrugerile din agricultură, fenomen care ne confirmă eticheta de distrugători. Avem condiții naturale de excepție, fapt ce ne dă posibilitatea să producem hrană pentru 120 milioane de locuitori, nu doar pentru 80 de milioane, cum se exprima un fost ministru al agriculturii. Ne lipsește doar interesul pentru stimularea tineretului care să lucreze în agricultură, investiții în utilaje moderne, organizarea agricultorilor în asociații profesionale, dobânzi reduse la creditele pentru agricultură, programe naționale fundamentale pentru relansarea agriculturii, achiziționarea de către stat a terenurilor aflate în proprietatea persoanelor în vârstă și înființarea unor ferme de stat, care ulterior să fie închiriate tinerilor fermieri, înființarea de cooperative pentru valorificarea producției, câte și mai câte măsuri posibil de luat, necesitând doar inițiativă și patriotism. Astăzi, românii au mai rămas doar cu datorii!

Vasile Bota

Lasă un comentariu