* “Actoria este o meserie Dumnezeiască pentru că îți permite ca nici una alta, să ajungă la sufletul omului. Sufletul artistului trebuie să fie o rană permanent să deschisă, pentru că numai așa va putea el să deștepte sensibilitatea spectatorului. Eu am vrut să demonstrez că un actor poate juca orice, că poate fi credibil și într-un voievod și într-un țăran și într-un om slab și într-un borfaș și într-un jurist. Omul care m-a marcat pe viață a fost profesorul meu din Institut, Mihai Popescu. El mi-a făcut la un moment dat următoarea teorie: Dacă Dumnezeu, sau natura, sau cine crezi tu, ți-a dat posibilitatea să faci o adunare de oameni să te asculte, atât de concentrat pentru două ore, de ei înșiși, ești obligat să faci meseria asta, indiferent de sacrificiul pe care ți-l cere. Rădăcinile lui Amza Pellea sunt în glia românească și sprijină eternitatea pe țărâna lacrimii brăzdată de Dorul din care Îngerii și-au făcut veșminte de sărbătoare pentru a ne lumina streșinile sufletului spre vindecare...El, a plecat prea devreme dintre noi să-i spună lui Dumnezeu în românește povestea unui popor rămas prea de timpuriu fără Voievod”.
Amza Pellea (1931-1983), actor român remarcat pentru rolul de “eroi naționali” de film. A jucat în peste 50 de filme. A jucat în filme rolul lui Mihai Viteazul, Decebal sau țăranul Preda din Osânda. A fost onorat cu foarte multe premii pentru întreaga activitate, culminând cu: o Stea pe “Aleea Celebrităților”, un spațiu dedicat marilor valori ale filmului, premiul de excelență la Festivalul de Film, sau i-a fost ridicată o troiță cu chipul său în Parcul Tineretului din localitatea natală-Băilești.
***
* “Democrația nu înseamnă încurajarea și ocrotirea mediocrităților, cum sunt dispuse unele minți înguste s-o creadă, ci conducerea liberă, cinstită și dreaptă a spiritelor autocritice ale epocii.”
Petre Constantinescu-Iași (1892-1977), profesor universitar, istoric al artelor, om politic, doctor în istoria artelor, membru titular al Academiei Române, președinte al Monumentelor Istorice și director la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”.
***
* “Un om evlavios a fost întrebat odată de un prieten cum se face că el întotdeauna își păstrează sângele rece, cu toate necazurile ce le întâmpină în viață. Ei bine - răspunse el. Să știi că totdeauna sunt cu cea mai mare băgare de seamă la ochii mei, că tot răul din lume, pătrunde prin simțurile omului la inimă. Pentru aceea, în toate diminețile, înainte de a pleca la afaceri, fac următoarele trei lucruri: întâi, privesc spre cer și-mi aduc aminte că Acolo, Sus, am cea mai principală afacere și spre Acela are să mi se îndrepte ținta și silințele mele; al doilea, plec ochii la pământ și mă gândesc de ce puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo mormântul; în fine, al treilea, privesc de jur împrejur și mă gândesc la marea mulțime de oameni care au de pătimit și mai rău decât mine. În chipul acesta, mă mângâi de toate suferințele ce le îndur și trăiesc mulțumit și cu lumea și cu Dumnezeu”.
P.S. Deuteronomul cap. 6, vers. 2-3: “Să te temi de Domnul Dumnezeul tău și toate hotărârile Lui, pe care ți le spun eu astăzi, să le păzești tu și fiii tăi și fiii fiilor tăi, în toate zilele vieții tale, ca să se înmulțească zilele tale. Ascultă și silește-te să împlinești acestea, ca să-ți fie ție bine și să vă înmulțiți foarte, precum ți-a grăit Domnul Dumnezeul părinților tăi că-ți va da pământul unde curge lapte și miere”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
