În România, ziua de 15 februarie a fost stabilită, legal, ca fiind Ziua Națională a Lecturii. Legea a fost promulgată în 14 ianuarie 2022, creând cadrul necesar pentru desfășurarea de evenimente și activități ce încurajează lectura atât la nivel național, cât și la nivel local.
“Pe 15 februarie se dorește ca persoanele de toate vârstele să interacționeze și să participe la numeroase tipuri de activități, atât din punct de vedere academic, cât și cultural. Aceste evenimente au loc în colaborare cu fundații și asociații, având obiectivul simplu de a desfășura activități educaționale care ar putea fi accesibile pe scară largă pentru persoanele din toate categoriile sociale, în special cele defavorizate”. Desigur, Ziua Națională a Lecturii nu este singurul eveniment de acest tip sărbătorit în țara noastră. România sărbătorește Ziua Internațională a Cărții, din anul 1995, care a debutat cu un eveniment organizat de UNESCO pentru a promova publicarea de cărți, lectura și drepturile de autor.
De ce tocmai această zi de la mijlocul lui Făurar stă sub semnul Cărții? Nimic nu este întâmplător! Pe 15 februarie s-au născut două personalități culturale de seamă ale României cu rol decisiv în dezvoltarea educației și, evident, în promovarea lecturii: Titu Maiorescu, avocat, eseist, estet, filosof, pedagog, politician, critic literar și scriitor, membru fondator al Academiei Române, autor al celebrei teorii sociologice a “formelor fără fond”, fondator al “Junimii” - “piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici - și Spiru Haret, matematician de elită și ministru al Instrucțiunii (de trei ori), renumit pentru dezvoltarea sistemului educațional al țării noastre, părintele învățământului modern.
Cum spuneam, nimic nu este întâmplător. De la înființarea Universităților de la București și Iași, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, scopul lor fiind formarea unor specialiști de marcă la nivel european, în urma stăruinței lui Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii de atunci, se anunță o bursă vacantă în Franța, pentru studiul matematicilor. În septembrie 1874, Spiru Haret, modest profesor de matematică la Seminarul din București (a cărui precocitate științifică fusese demonstrată încă de pe băncile liceului de cele două manuale publicate - Algebra și Trigonometria), câștigă concursul. Un an mai târziu, Haret obține la Paris licența în Matematică, în 1876, o alta, în Fizică, pentru ca, la 18 ianuarie 1878, să-și prezinte teza de doctorat “Asupra invariabilității axelor mari ale orbitelor planetare”, publicată în Tomul XVIII al Analelor Observatorului din Paris.
Desigur, nu întâmplător, un crater de pe fața nevăzută a Lunii, cu diametrul de 25 de km, poartă, în zilele noastre, numele HARET.
“Îndată după întoarcerea sa din Paris, precedat de faima ce i se răspândise repede, Haret e numit, la 1 aprilie 1878, suplinitor la catedra de Mecanică a Facultății de Științe din București, iar în urma concursului, ocupă aceeași catedră, cu titlul provizoriu, în data de 2 octombrie a aceluiași an. A mai predat la Școala de Artilerie și Geniu, între anii 1881-1886, și la Școala de Poduri și Șosele, din 1881 până la 1910.” În acest timp, intră în tangență cu administrația învățământului, ca inspector general al școlilor, realizând o amănunțită analiză a sistemului. Raportul lui din 1884 cuprindea numeroase informații referitoare la starea învățământului secundar, idei conducătoare pentru o bună reformă a acestuia și metode pentru punerea lor în practică.
În anul 1885, Dimitrie A. Sturdza venind la Ministerul Instrucțiunii, Haret, ca un bun cunoscător al chestiunilor școlare, este numit secretar general. “În această funcție, sub înrâurirea adâncă a unui patriotism luminat, a căpătat Haret pregătirea temeinică pentru activitatea viitoare. Așa încât, atunci când a fost chemat, în 1897, ca ministru al Instrucțiunii, el avea Reforma învățământului pregătită. Legea lui Haret, care schimbă organizarea de la 1864 a învățământului secundar și superior, este în mare parte în uz și astăzi. Cu Haret lângă el, Sturdza încearcă reorganizarea învățământului, după ce, mai înainte, pe același teren, eșuaseră P. P. Carp, Titu Maiorescu și V. A. Urechia.”
Numeroase inițiative care au prins contur în societatea românească i se datorează lui Spiru Haret. El este cel care a înființat grădinițele de copii în România, cea dintâi deschizându-și porțile la 1 decembrie 1897. “Pentru ca ridicarea satelor și a nivelului de cultură al populației să fie reală, mai trebuia și o viață culturală și morală. Și, atunci, activitatea extrașcolară s-a completat cu școli de adulți, cu cercuri culturale, conferințe populare și șezători sătești, acestea fiind ajutate de publicarea revistei populare «Albina» și de broșurile Societății «Steaua», toate înființate prin stăruința neobosită a lui Spiru Haret. De asemenea, de menționat mai sunt cantinele școlare, care au întreținut pe elevii săraci locuind la depărtare de școală, coloniile de vacanță, Casa Bisericii și Casa de Economie a Corpului didactic.” La 24 ianuarie 1908, Haret declara în Parlament: “M-am străduit ca din învățători și preoți să creez o forță pe care s-o îndreptez întreagă contra stării de ignoranță și de decădere a țărănimii sub toate formele ei”.
În anul 1911, la data de 11 mai, se retrage la pensie, după 34 de ani de activitate în învățământ, iar în 1912, la 17 decembrie, moare, suferind de cancer. “Acesta a fost Haret sub toate înfățișările lui, ca om de știință și ca om de stat, asemenea unui izvor care revarsă fără încetare din sufletul și mintea lui proiecte pentru semeni, după cum Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Peștișani, Gorj - d. 16 martie 1957, Paris, Franța), care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, solicitat să facă o machetă pentru statuia acestuia, a prezentat o simplă fântână. Proiectul a fost însă respins de guvernul condus de V. G. Morțun și Fântâna lui Haret nu a fost realizată niciodată. Brâncuși o va păstra în atelier până la sfârșitul vieții.”
Așadar, nu întâmplător, 15 februarie a fost declarată Ziua Națională a Lecturii! Ar mai fi și multe alte argumente, pe care le vom prezenta cu alt prilej.
La mulți ani, oameni ai Cărții!
Mariana Cristescu
