Psihologul Delia Lungu, specializat în psihoterapie de familie și de cuplu, explică pentru csid.ro conceptul de autocompasiune, o atitudine emoțională pozitivă față de noi înșine, care include bunătatea față de tine însuți (când ne aflăm în suferință sau ne confruntăm cu un eșec, dăm dovadă de bunătate și înțelegere, evitând critica de sine excesivă), sentimentul de umanitate împărtășită (când ne gândim că experiențe dureroase trăiesc toți oamenii, nu doar noi) și sănătatea mintală (capacitatea de a pune o distanță între propriile emoții și identitatea personală).
“Autocompasiunea este un concept care câștigă din ce în ce mai multă popularitate, dar este încă însoțit de neclarități sau confuzii pentru mulți dintre noi. Una dintre acestea este că atunci când dăm dovadă de compasiune de sine înseamnă că ne complacem în situațiile negative în care ne aflăm sau că ne complacem în obiceiurile noastre pe care am vrea să le schimbăm.
Toate aceste idei și altele similare sunt fațete diferite ale unei atitudini des întâlnite: critică excesivă față de sine, standarde perfecționiste și o nemulțumire cronică față de reușitele personale. La polul opus, se află atitudini și concepte esențiale pentru sănătatea emoțională - autocompasiunea, autoacceptarea și recunoștința”, afirmă specialistul.
Cel mai bun prieten al tău
Autocompasiunea înseamnă, într-un fel, să fii cel mai bun prieten al tău și prima ta sursă de sprijin și de încredere. Ne ajută să procesăm mai ușor stările emoționale dificile care ne împiedică să progresăm, cum ar fi rușinea, vinovăția, descurajarea sau pierderea speranței în urma unui eșec.
Totodată, autocompasiunea ne oferă siguranța emoțională de a ne vedea pe noi și alegerile noastre într-o lumină obiectivă. Când ne simțim suficient de confortabil încât să observăm și să acceptăm propriile greșeli sau propriile tendințe neconstructive, am făcut deja un pas esențial către depășirea acestora. Astfel, autocompasiunea nu înseamnă pasivitate în fața eșecurilor sau dificultăților, ci schimbarea necesară este încurajată cu blândețe și respect față de sine. În plus, compasiunea față de tine însuți te va ajuta să îi privești cu mai multă răbdare și înțelegere și pe cei din jur.
Fără autocritică excesivă
Persoana care se blamează constant experimentează multe emoții negative, precum anxietate, furie, deprimare, rușine, nu are încredere în sine și interpretează în manieră negativă reacțiile celorlalți. De asemenea, în privința propriilor obiective, persoana autocritică fie începe să resimtă o lipsă de motivație, fie își setează niște obiective nerealiste, dificil de atins, în speranța că numai așa va reuși să infirme ceea ce afirmă prin intermediul limbajului intern.
Un astfel de discurs intern este extrem de disfuncțional, întrucât determină emoții negative intense, resimțite adeseori ca incontrolabile, duce la demobilizare sau la perfecționism rigid, determină individul să ignore și să nu ia în considerare aspectele pozitive, crescând vigilența față de negativ, și afectează relațiile cu ceilalți, prin accentuarea sentimentului de inferioritate.
O alternativă realistă la autocritică, care promovează sănătatea mentală, grija față de sine și progresul personal este tocmai autocompasiunea.
Empatia pentru alții
Pentru a înțelege ce este autocompasiunea, este important să înțelegem ce este compasiunea orientată către ceilalți, întrucât suntem mai înclinați să manifestăm compasiune și empatie în relație cu ceilalți decât în relație cu propria persoană.
Când cea mai dragă persoană din viața noastră se confruntă cu un eșec în plan personal sau profesional, interacționăm cu ea, manifestând compasiune. Suntem conștienți că resimte emoții negative, înțelegem ce simte și suntem mișcați, rezonăm cu sentimentele ei și manifestăm grijă pentru persoana aflată în suferință, îi oferim suport și împărtășim cu ea ideea că eșecul și imperfecțiunea sunt parte din experiența umană.
Toate aceste lucruri o ajută pe persoana dragă să proceseze mai ușor cele întâmplate, pentru a se putea mobiliza ulterior înspre identificarea de soluții. Manifestarea compasiunii este un proces care apropie oamenii, contribuind la menținerea unor relații trainice.
De multe ori pare natural pentru noi să reacționăm într-o manieră încărcată de compasiune în relație cu ceilalți, dar nu și în relație cu propria persoană. Alegem de cele mai multe ori să dăm cu noi de pământ atunci când eșuăm, să ignorăm tot ceea ce simțim și să ni se pară că eșecul este un aspect care definește în totalitate propria persoană.
*
Pentru a contracara aceste obiceiuri, putem învăța să manifestăm compasiune și față de noi înșine, apelând la câteva strategii. În primul rând, răbdarea și conștientizarea că eșecul este delimitat în timp, nu va dura o veșnicie, că este o situație prin care au trecut și alții, care face parte din viață și din condiția umană.
Trebuie să fim mai aproape de sinele nostru și de nevoile noastre, astfel încât să fim capabili să luăm deciziile cele mai potrivite pentru noi înșine.
Lucreția Pop
