Jurnalistul cultural Ilie Frandăș a reușit, în urma a 30 de ani de muncă, să realizeze o cronică inedită despre Valea Mureșului Superior, în care a cuprins atât date istorice, cât și elemente etnografice, pe care le-a grupat în peste 500 de pagini.
“Vorbim despre Valea Mureșului Superior, file de cronică. De fapt, în această lucrare despre Valea Mureșului Superior am prins o zonă geografică foarte largă, începând de la Gornești până în Toplița sau de la Valea Luțului, să zicem, sau Valea Beicii, Valea Gurghiului. De fapt am început această serie de date monografice cu Valea Gurghiului. Am scris prima dată 480 de pagini, după aia ediția a doua, 600 de pagini, am scris tot așa o monografie. Apoi despre Petelea, o localitate extraordinar de frumoasă, pitorească, aici, pe Valea Mureșului, care a avut o comunitate săsească. A avut succes cartea respectivă și acum am scris despre Valea Mureșului Superior. De 30 de ani tot adun date și am făcut această carte cu 500 de pagini, în format A4, în care cuprinde date din zeci de localități. Este vorba despre o cronică. Am studiat foarte multe documente, foarte multe scrieri, am sintetizat pe date, pe ani tot felul de evenimente. Am pornit de la lucrarea lui Vasile Lazăr, cel care a făcut un studiu arheologic în tot județul”, a declarat pentru AGERPRES, Ilie Frandăș.
Autorul ne spune că a pornit de la date istorice concrete, de la studii efectuate de specialiști, pe care le-a combinat cu etnografia și folclorul fiecărei localități, reușind astfel să realizeze o lucrare inedită pe care ar recomanda-o inclusiv pentru studiul în școală.
“Ar trebui studiată în școli, dar în ultima perioadă s-au redus orele de istorie. Niciodată n-am fost de acord cu programa la istorie, adică să învățăm istoria de sus în jos, adică prima dată învățăm istoria lumii, istoria țării, în condițiile în care noi nu ne cunoaștem istoria satului nostru. În această lucrare am pornit de la istoria locală, iar elevii ar trebui să-și cunoască istoria localități în care s-au născut (...) Eu am inclus etnologia, acea parte de istorie trăită de popor în care nu se scriu anii, acolo e viața poporului”, a arătat autorul.
Ilie Frandăș a arătat că în timpul documentării cronicii cel mai mult a fost impresionat de modul în care se conviețuia la sfârșitul secolului al XIX-lea în satele de pe Valea Mureșului Superior.
“În toată regiunea asta, la sfârșitul secol XIX s-au construit aceste biserici mari de piatră, biserica din Ibănești, biserica din Toplița, care e o catedrală cu două turnuri, să nu mai spunem la Stânceni, la Răstolița, la Lunca Bradului, toate din piatră, concepute de meșteri italieni, în 1911 biserica românească din Reghin și așa mai departe. Eu cred că perioada respectivă până a început războiul mondial a fost cea mai prosperă perioadă din istorie, când s-a putut construi la Ibănești, preotul s-a dus la Viena și a adus clopote din Austria. Deci și-a permis, exista o posibilitate extraordinară și oamenii erau mult mai uniți decât astăzi. Oamenii înțelegeau că trebuie făcută o biserică, se făcea un proiect și colaborau națiile între ele, pentru că arhitectul poate era german, meșterul era ungur și beneficiarul era român. Deci nu era o problemă, dar războiul mondial s-a schimbat lumea”, a subliniat Ilie Frandăș.
În paralel cu documentarea pentru cronica Văii Mureșului Superior, jurnalistul a scris câteva monografii despre anumite localități, apoi a realizat o amplă lucrare de monografie pe Valea Gurghiului, a colaborat la scrierea unor cărți de folclor și a publicat două cărți de jurnalistică.
