Poveștile Babei Dochia

Distribuie pe:

În prima zi a lunii Martie, dincolo de Mărțișor și de primăvară, de Anul Nou al romanilor, și de începutul Anului agrar, Calendarul Popular o sărbătorește pe Baba Dochia, zeiță-mamă de sorginte neolitică, întruchipare a timpului îmbătrânit. O legendă culeasă de Tony Brill povestește că Adam și Eva au ieșit goi din Rai la 1 martie. O babă i-a văzut și le-a dăruit câte unul din cele nouă cojoace ale ei. “Baba a trăit un veac și se socotește că mai trăiește și azi, deși la urzirea pământului nu era nicio babă de față. Numai ariciul a fost de față și a ținut ghemul la urzirea acestei lumi”.

Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, asemenea lui Moș Crăciun, zeu-tată și strămoș mitic ce patronează sărbătorile de sfârșit de an, Baba Dochia este divinitatea feminină de aceeași talie, aflată la loc de cinste în panteonul românesc.

În imaginarul popular, Dochia oscilează între o entitate mito-folclorică demoniacă, un fel Muma Pădurii care bântuie munții și îngheață oamenii, și o bătrână creștină, milostivă și protectoare, care îl roagă pe Dumnezeu să aducă timpul călduros pe pământ. “Îț spun io, Baba nu-i ra, îi de toate bună...că ne apără de vijălii și de friguri, că altu' cum or crește holdele? Ia se roagă la Dumnăzău șăpte zile de-a rând să ne deie bunu' soare, căldura de trebuință”. (Marcel Lapteș).

I se mai spune Odochia, Baba Marta, Ijdochia. Cele mai multe legende o descriu ca pe o bătrână nemiloasă, care urcă în munți cu turma înainte de vreme și moare înghețată la 9 martie (ziua Echinocțiului de primăvară, în calendarul vechi), pentru a renaște în următoarea zi, asemenea divinităților care întruchipează timpul nemăsurat ce vine din veșnicie și se pierde în veșnicie.

“La noi să știe c-o fost o soacră și-o avut feciori și noră-n casă. Și-o fost femeie rea. Și-o mânat pă noru-sa să spele lâna neagră, până a albi. Ea s-o dus și o tăt spălat. O trecut on moș și o-ntrebat ce face. - Ia, că m-o mânat soacra la vale să spăl lâna neagră, până ce a albi, și ia că nu să mai albește. Atunci, o zâs că i s-a albit lâna. Și i-o dat on mănunchi de ghiocei să-i deie la soacră și să-i spuie c-o sosit primăvara. Ea, pă când o văzut c-o vinit timpu' de primăvară, și-o luat oile și s-o-mbrăcat cu douăsprăzece cojoace și-o pornit la munte. Când o ieșit la munte o fost cald. O tăt dezbrăcat câte unu' și le-o tăt lăsat în urmă. Pă când o ajuns la munte, o dat vijelia, înghețu', și o-nghețat cu oi cu tăt”. (Pamfil Bilțiu)

Este o perioadă a energiilor nefaste, un timp magic a cărui sacralitate negativă e dată îndeosebi de strălucirea malefică a “soarelui alb”. Dar noi știm asta și ne protejăm purtând drept amuletă Mărțișorul. O altă perspectivă e încălcarea calendarului pastoral cu începere de Sângiorz; sau ignorarea în termeni licențioși a zeului Marte (“Eu pe Mărțișor/ îl pun la c....șor). Oricum, în calendarul agricol, 1 Martie este An Nou.

Se povestește că Baba Dochia dezleagă primăvara și, odată cu ea, timpul bun pentru vrăji și descântece, pentru alinarea dorului și aflarea ursitului... “că vine Baba și-i spune fetii care-o fi iubitu' și în ce zî s-or lua, și cum o fi zâua aceia: urâtă, posomorâtă sau luminoasă, cu soare”. (Marcel Lapteș)

Ziua Babei Dochia se suprapune peste prăznuirea Cuvioasei Mucenițe Evdochia Samariteana din calendarul creștin-ortodox, făcând din 1 martie una dintre cele mai importante date ale calendarului popular. Dochia împrumută numele Sfintei Evdochia, iar în unele legende chiar și o parte din povestea, frumusețea și bunătatea ei. Sfânta Evdochia Samarineanca a trăit pe vremea împărăției lui Traian în cetatea Iliopolei din Liban. A fost o femeie frumoasă și bogată care și-a trăit tinerețea în desfrâu până când, auzind un monah vorbind despre credința cea adevărată, s-a pocăit și a fost botezată de către episcopul Teodot. Atunci, și-a împărțit toată averea săracilor și s-a retras la o mănăstire. Se povestește acolo ar fi făcut multe și neasemuite minuni. A fost martirizată pentru credința ei în Hristos, iar Biserica o sanctifică și îi rezervă în calendar ziua de 1 Martie.

Iulia Gorneanu

Lasă un comentariu