Misterele Babei Dochia

Distribuie pe:

Misterele Babei Dochia, ar trebui citite așa: soacra sa o “mână” să “albească” lâna “neagră”. Complementaritatea ying-yang a fiecăruia. În religiile indo-europene, “mântuirea” era o problemă personală, și se finaliza cu sfârșitul “mânvățarei”, de unde și denumirea.

Baba Dochia, celebrată pe muntele Ceahlău și împrejurimi ca zeiță a fertilității (Baba - stăpână, în indo-europeană, de la zeii Baali-Bell-Bella), ia oile și pleacă la munte spre a-și “plini” menirea. Urcă șase munți, “lepădând” șase cojoace - corpurile și reîncarnarea. Pe muntele al șaptelea, zeul Marte, care la strămoșii românilor era zeu al Agriculturii (abia la Roma devine al Războiului), o “păcălește” cu o floare roșie că a venit primăvara: e Mărțișorul, dar și un aspect intim energetic produs la spiritele “evoluate”, anume “eliberarea energiei Kundalini”.

Dochia își ia turma, URCĂ la munte - de unde sărbătoarea URCATULUI la munte pe Ceahlău - și, pentru că era o acțiune prematură (“păcăleala”, semnificând o fragilitate a “procesului” și chiar reversibilitatea lui) iterată de o ninsoare care ar fi condamnat la îngheț pe Dochia și turma ei, Dumnezeu se milește, declanșează mai devreme primăvara, coace fragile și, astfel, Dochia este salvată. - Zeul care moare și învie în religiile fertilității.

Anuța Năstase

Lasă un comentariu