* “M-am născut Român, am să îmbătrânesc Român și o să mor Român. M-am rugat lui Dumnezeu să nu greșesc prea mult... Dumnezeu s-a îndurat de mine... totul mi s-a confirmat. Mi-am adorat țara totdeauna. Am fost mândru că am rezistat tentației de a obține alte cetățenii și voi rămâne român până la sfârșit. Proprietatea mea din Franța, ca și cea din Sicilia au și acum obiecte populare românești pe pereți și un stil arhitectonic ce îmi aduce aminte de copilăria din Moldova, la Roman și la Iași. Ador, ori de câte ori vin în România mămăliga, chiftelele, salata de vinete și sarmalele. Am plâns când am plecat din România; am păstrat cravata galbenă, ca o legătură nostalgică cu copilăria”. Serge Celibidache, fiul lui Sergiu Celibidache spune despre tatăl său: “Nu am văzut în viața mea un om mai generos decât tatăl meu, care gândea mai tot timpul la suferința oamenilor din jurul său care au probleme. Tata a fost umil față de viață și față de Dumnezeu, mult mai umil față de modul în care a apărut uneori în mass-media. Nu era politician, nu avea diplomație disponibilă, el îți spunea lucrurile direct în față, așa cum le vedea el. A fost mereu credincios valorilor sale. Memora extraordinar și cunoștea pe dinafară toate lucrările dirijate. UNESCO a declara anul 2012, “Anul Sergiu Celibidache”. Presa timpului spunea: a fost o revelație divină să ascultăm muzica lui Sergiu Celibidache, un om care a trăit cu picioarele pe pământ asemenea nouă, dar era cu capul în cerul lui Dumnezeu. El nu era numai un maestru al muzicii dar și un maestru spiritual. Am văzut în el un mic Dumnezeu, sau se spunea că este: “ultimul sfânt al muzicii”.
Sergiu Celibidache (1912-1996), dirijor și compozitor român, cu studii în matematică și filosofie, unde și-a luat și doctoratul, fiind membru de onoare al Academiei Române. Studiază muzica la Berlin iar la 33 de ani primește conducerea Filarmonicii din Berlin. Conduce Filarmonicele din Argentina, Mexic, Anglia, Canada și spre sfârșitul vieții Filarmonica din Munchen. A primit nenumărate onoruri, premii și distincții internaționale de la cele mai elevate personalități. Se retrage în Franța, unde moare la 14 august 1996.
***
* “Cel mai de temut dușman al omului este propria sa ignoranță și că cel mai înalt sacrificiu depus pe altarul evoluției este să poți contribui, câtuși de puțin, la destramarea acesteia. Fără PACE omul nu poate să cuprindă îndurarea lui Dumnezeu. Glasul care ne cheamă azi, este «glasul păcii».”
Mana Luz - poetă, scriitoare
***
* “Diogene, un vestit filosof de pe vremea lui Alexandru Macedon, fu îmbiat odată cu un pahar de băutură. Diogene luă paharul și îndată îl răsturnă jos. De ce ai făcut lucrul acesta Diogene? - Păi, răspunse Diogene - l-am răsturnat eu, ca nu pe urmă să mă răstoarne el pe mine”.
P.S. I Regi cap. 12, vers. 14-15: “De vă veți teme de Domnul, de-I veți sluji Lui și veți asculta glasul Lui, de nu vă veți împotrivi poruncilor Domnului și de veți umbla și voi și conducătorii voștri în urma Domnului Dumnezeului vostru, atunci mâna Domnului nu va fi împotriva voastră. Iar de nu veți asculta glasul Domnului, ci vă veți împotrivi poruncilor Lui, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
