* “Iubesc primele zile de primăvară, când apar frunzulițele noi. Iubesc soarele și marea. Iubesc râsetele copiilor. Iubesc foșnetul copacilor. Iubesc mirosul iute al pământului după ploaie. Iubesc mirosul de tămâie din biserică. Îl iubesc pe Thomas Wolfe. Îl iubesc pe Rouault. Îl iubesc pământului după ploaie. Iubesc inocența primei zăpezi. Iubesc muzica mexicană. Îl iubesc pe Puccini. Iubesc faptul că învăț lucruri. Iubesc un somn bun de noapte. Iubesc faptul că descopăr lucruri. Iubesc pe Michelangelo. Îmi iubesc copiii. Sigur că da, cred în iubire, acea iubire despre care vorbeau Iisus sau Gandhi. Dar oare fusesem eu capabil vreodată să iubesc necondiționat? Cu siguranță, îmi iubeam copiii, și totuși le impusesem și lor legi. Cu femeile eșuasem complet. Acolo, condițiile pe care le puneam eu erau învechite și rigide, rezultatul educației mele religioase și al eredității. Într-un timp, am cântat și în corul bisericesc creștin. Sângele indian care-mi curgea în vene era prea puternic pentru a permite”.
Anthony Quinn (1915-2001) actor american de teatru și film, boxer, pictor, arhitec, a fost unul dintre actorii de film marcanti ai secolului XX și cel mai important actor latino-american care a făcut carieră la Hollywood. De origine maxicană, s-a mutat în SUA împreună cu părinții și în anii 1930 a devenit interesat de actorie, primul sau rol fiind în Parole din 1936, după care a urmat The Milky Way, în regia lui Harold Lloyd. Avea să joace apoi o mulțime de roluri, alături de creatori consacrați, devenind un adevărat star în special după realizarea filmului Viva Zapata!, în regia lui Elia Kazan, creatie pentru care a fost recompensat cu Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar. Un an mai târziu, iubitorii de film îl vedeau în La Strada, celebrul film al lui Federico Fellini. Printre celelalte creații semnificative de care este legat numele sau se număra Lawrence of Arabia, Lost of Life, Lion of the Desert. Destinul îi va aduce, în decursul deceniilor, multe premii și distincții. În 1964, când a interpretat rolul Zorba Grecul din filmul omonim al lui Michael Cacoyannis, rol cu care avea să rămână asociat pentru totdeauna, a primit încă o nominalizare la Oscar. Pe Walk of Fame de la Hollywood și-a primit, așa cum se cuvenea, o stea.
***
* “Comunitatea urii e cea mai mare forță omenească. Iubirea e mai slabă, dar ea rămâne peste veacuri. Căci roadele iubirii se adună pe când după ură nu rămâne decât cenușă și moloz.”
Vasile Bâncilă (1897-1979), filosof, pedagog, eseist, memorialist, orator și epistolar român, reprezentant de seamă al perioadei interbelice și postbelice în materie de istoria gândirii filosofice românești cât și o internaționale. A fost rănit în război, primind gradul de sublocotenent. După părerea unor confrați din generația sa, a fost “cel mai fecund creator”. Munca i-a fost răsplătită nu numeroase premii și onoruri binemeritate.
***
* “Lupta interioară (cu sine). într-o seară, un bătrân indian îi explica nepotului său ce lupta teribilă se petrece în interiorul fiecărei persoane. și îi spunea așa: există în fiecare dintre noi doi lupi - Lupul Răului, el este furia, gelozia, invidia, tristețea, regretele, aroganța, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea și egocentrismul. Lupul Binelui - el este bucuria, pacea, iubirea, speranța, liniștea, modestia, bunăvoința, generozitatea, adevărul și compasiunea. După o clipă de gândire nepotul îl întreabă: Bunicule și care lup câștigă? La care bătrânul îi răspunde simplu: Cel pe care îl hrănești!”
P.S. Matei cap. 18, vers. 3: “Adevărat zic vouă:
De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”.
Cu dragoste creștinească, părintele Ilie
