,,Unde se leagănă visele”

Distribuie pe:

,,Unde se leagănă visele”, de Voichița Elena TOMA, a apărut la sfârșitul anului trecut, la Editura ,,Cezara Codruța Marica”, ediția fiind îngrijită de prof. dr. Valentin Marica. Volumul este o monografie a satului transilvănean, scrisă după chipul și asemănarea autoarei de pe când era copil, acasă, în Aluniș. ,, Dacă până acum nu știam care este cartea mea preferată, de acum știu: ,,Unde se leagăna visele”, locul în care visele mele au zburat, s-au împlinit și mi-au făcut o copilărie minunată. De acum când mi se face dor de bunici (și mi se face des), doar am să deschid o pagina și îi voi aduce lânga mine, amintindu-mi de bunătatea bunicului și de zâmbetul și mâinile calde ale bunicii”, spuna fiica autoarei, Smaranda.

,,Unde se leagănă visele” a fost premiată recent, în cadrul unui eveniment cultural de excepție, primind DIPLOMA DE EXCELENȚĂ, ,,Premiul pentru cartea monografică și de cultivare a valorilor tradițíonale” pe anul 2022, premiu național oferit de Liga Scriitorilor din România.

,,Aceasă carte este cu atât mai valoroasă tocmai pentru că nemurește în tușul cuvântului scris, ceea ce era până mai ieri veșnicitul unui cuvânt cu care, dacă te-ai fi putut întoarce înapoi în timp, te-ai putea înțelege și acum cu străbunii tăi trăitori aici acum mai bine de cel puțin 500 de ani înaintea noastră. Fă asta cu limba noastră cea ,,modernă” de-acum și cu siguranță că nu te vei putea înțelege bine nici cu cei care au trăit pe-aici acum doar 100 de ani.

Am lăcrimat, am suspinat, m-am întristat profund când am văzut cum neasemuitele noastre tradiții și obiceiuri strămoșeși, pe care unii dintre noi, puțini la număr, le-au mai apucat încă la începutul vieții lor, și-au estompat sensul, înțelesul, menirea. Nașterea, căsătoria, moartea, marile sărbători creștinești: Paștile, Crăciunul, Rusaliile, zilele sfinților, târgurile de peste an, toate acestea la un loc și încă multe altele erau întradevăr așteptate, trăite cu sufletul și cu întreaga ta ființă, te înfiorau, te înălțau, te îmbogățeau spiritual, te curățau în mare part, de toate relele și păcatele tale cele multe și înrobitoare, ce ne goleau încetul cu încetul de sfințenia pe care o mai aveam până acum în noi, de smeritul, de iertarea, de dragostea cea atât de trebuincioasă lecuirii întinatului nostru suflet, ce s-a îndulcit de-acum prea mult cu păcatul cela nămolos și pieritor pentru ființa umamă.

Așadar, draga și stimata mea autoare, prin scrierea domniei tale nu faci decât să-ți nemurești într-un rând de carte locul nașterii tale, trecutul său, moștenirea cea lăsată din tată-n fiu de-alungul veacurilor care au trecut peste el și asta cu atât mai mult cu cât acum, în această mincinoasă lume în care trăim, încetul cu încetul satul nu va mai fi ,,buricul lumii” , ,,veșnicia” sa. El se va topi în nemiloasa cea uitare, își va pierde, datinile, obiceiurile și frumoasele sale tradiții ce l-au ținut treaz, unit, puternic și nemuritor, tocmai pentru că prea mulți dintre noi îl trădăm ca Iuda uitându-l, ignorându-l, nemaicăutându-l măcar din când în când, de parcă ne-ar fi rușine de ce a ajusns acum. Încet, încet, țintirimul de pa Coastă îi va cuprinde în trânsul pe toți cei care îi mai cunosc povestea, își mai aduc aminte de cum a fost odată atunci când, după legile sale cele nescrise, se trăia aici simplu, greu, dar curat și adevărat, când el, satul, da lumii oameni adevărați făcători de conștiințe și uneori de istori. Păcat, mare păcat că se întâmplă toate acestea acum și atât de repede în cursul vieții noastre, că noi suntem, uneori, cu uitarea noastră, chiar groparii lui.

Așadară, voi întomnații lumii de-acum, trăitori cândva pe huma jertfelicului nostru Ardeal, citiți această minunată carte și puneți-vă în boaba unei lacrimi fiebinți toate amintirile voastre despre lumea lui de atunci, iar cei care v-ați domnit cumva de-acum, să nu uitați că poate tatăl ori bunicul vostru cu tot neamul tău mergător înapoi până la Moșul nostru cel dintâi, au fost robi ai satului și ai pământului acestuia, cel care le-a dat fiecăruia de-mbucătură și de viețuire vieți la rând. Cinste Domniei tale dragă autoare, mulțumiri Bunului Dumnezeu că ți-a dat gândul cel bun de a-ți nemuri satul, neamul și viața în această minunată carte, pe care de o vom citi-o cu siguranță, ne va înfiora și ne va răscoli sufletul cu icoana unei lumi doar de noi știute, ce de-acum înainte va fi doar o frumoasă poveste pentru urmașii, urmașilor noștri”, preciza, în Prefață, Mircea Dorin Istrate (B.L.)

Lasă un comentariu