* “V-am cânta 50 de ani fiindcă v-am iubit. Nu puteam să trec peste cântecele noastre. Aveam un glas cu care eu puteam să cânt orice. Niciodată nu s-a cântat pentru ciobani ca acum... M-am născut în inima țării și sunt sigură că noi avem cel mai pur folclor din Țara Românească. Nu credeam să ajung la 90 de ani, mai ales în ziua de azi, când mor oameni tineri de tot felul de boli. Eu n-am fost bolnavă niciodată. Am avut probleme mărunte, de la frigul îndurat pe vremuri. Secretul meu este că mi-am trăit viața fără supărări. Am făcut merei haz, indiferent de situație. Toate trenurile le știam. În turneele mele ce durau zile și zile, în timpul concertelor lungi de 3-4 ore, cântam fără microfon, vrăjind sălile arhipline cu puterea vocii și cu talentul dăruit de DUMNEZEU. De fiecare dată, seara, când închid ochii, înainte de culcare, revăd ulițele copilăriei și stau de vorbă în gând cu toți cei pe care îi știu. Păstrez imaginea zecilor de care cu boi, a oamenilor care doineau neștiuți de nimeni. Vreau ca atunci când va veni ceasul să merg la Domnul, să mă culc și să nu mă mai trezesc. Fără să stau bolnavă, pe pat, fără să fiu o povară pentru copiii și nepoții mei.
Lucreția Ciobanu (1924-2015), interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului, laureată la Festivalul Mondial al Tineretului din 1953, supranumită “Doamna munților”, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat. A dus cântecul popular până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii: America și Canada. A primit sute de premii, medalii, onoruri, culminând cu: “Crucea Națională Serviciu Credincios” - 2002, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer - 2004 și “Cetățean de Onoare” al orașului Sibiu - 2013.
***
* “Mergi înainte, nu-ți fie teamă de greșeli! Ai să te lovești și o să te doară, dar tu mergi înainte, așa cum merge alpinistul, soldatul, cetățeanul. Dacă perseverezi, ceea ce astăzi a fost ridicol, mâine, prin investiție de calitate creativă, se va transforma în certitudine, aplaudată, în primul rând, chiar de către cei care te-au descurajat prin «superioritatea» lor... binevoitoare.”
Marin Preda (1922-1980), nuvelist, romancier, scenarist, scriitor, traducător, politician român. A fost unul dintre cele mai importante personalități din perioada postbelică. Printre operele sale se află în frunte capodoperele: Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni, Delirul șa.
***
* “Depinde ce alegem: Când inima ta este plină de tristețe, sufletul tău plin de amărăciune, îți doresc fericire; când ești singur, când îți lipsește dragostea, îți doresc răbdare; când inima este dispusă să iubească și să iubească fără măsură, îți doresc iubire; când ești confuz și nu poți să crezi în nimic, îți doresc credința; când ești agitat cu un spirit neliniștit și noaptea îți este imposibil să dormi, îți doresc pace; când boala bate la ușa ta și corpul tău este slăbit, îți doresc sănătate; și când ți-ai recăpătat fericirea și răbdarea, când dragostea este cu tine și credința este motorul existenței tale, când ai suficientă bucurie, pace și sănătate și viața îți oferă noi ocazii-nu uita că toate aceste binecuvântări sunt un dar de la Dumnezeu - și că cel mai potrivit mod de a-i mulțumi este să-l împarți cu alții. Dumnezeu ne-a lăsat totul: și bine și rău; depinde ce alegem! Dacă alegem să facem răul, răul îl vom primi. Dacă alegem să facem binele, binele îl vom primi. Când? e doar o chestiune de timp.
P.S. Psalmul 89, vers. 10-12: “Anii noștri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; și ce este mai mult decăt aceștea, osteneală și durere”.
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
