20 martie 1990 - ZIUA ÎN CARE TÂRGU MUREȘUL A PLÂNS

Distribuie pe:

E ziua în care prietenii, colegii, rudele, conexiunea și relațiile interumane au dispărut sub influența politicii etnice ale unor partide și persoane care nu au ținut cont de faptul că în orașul nostru există familii mixte, că prietenii ni i-am ales fără să ne gândim dacă sunt români sau unguri ci doar pentru ca s-au dovedit a fi oameni de calitate, prieteni buni, că la muncă, colegii i-am ajutat și respectat pentru că ne erau colegi de încredere.

Sub influența îndemnurilor rău intenționate, Târgu Mureșul a devenit un câmp de luptă, o luptă nedreaptă, nejustificată și fără sorți de izbândă. Viața fiecărui mureșean a fost zguduită din temelii de conflictele stradale care au avut loc. Urât! Rușinos!

Cât de ușor poate fi manipulat omul. Cât de ușor am renunțat în aceea zi la prieteniile pentru care am avut nevoie de ani să le clădim și să le întreținem. Cât de ușor s-au distrus familii. Ce exemplu trist au primit copiii noștri despre ceea ce înseamnă rațiune, toleranță, prietenie, iubire, principii morale și umanitate.

Cât de ușor e să urăști, să distrugi și să renunți la omul de lângă tine. Asta au văzut copiii noștri în aceea zi. Dar nu au înțeles de ce... și nici nu puteau, pentru că motivele și metodele erau absolut absurde.

Sper ca niciodată să nu se mai întâmple așa ceva. Sper ca Târgu Mureșul să nu mai plângă. Sper ca aceea zi să revină în amintirile noastre doar ca să ne fie rușine și că am învățat să nu mai repetăm această greșeală. Când vom înțelege că suntem cu toții victimele propriilor noastre orgolii și ambiții deșarte, când vom înțelege că în această viață scurtă nu contează unde ești, ci cu cine, atunci vor dispărea tensiunile create în mod voluntar de oameni care se joacă cu viețile, sentimentele și pacea noastră.

Așa că haideți să ne facem noi singuri viața frumoasă, la nivel personal și unii... altora. Să nu-i lăsăm să ne otrăvească, mai mult decât deja o fac Noi ne alegem prietenii, noi alegem pe cine iubim. Nu ei! Cel puțin acest drept să ni-l păstrăm.

Antonela Dumitrache

Lasă un comentariu