* “1 Decembrie 1918: Amintirile mă copleșesc și o emoție adâncă îmi stăpânește ființa întreagă. Văd cum se scurg pe toate drumurile românii în haine de sărbătoare și cum fiecare în parte și toți împreună, străbătuți de măreția ceasului și iluminați de minunata viziune a unui glorios viitor românesc, înaintau hotărâți să se declare liberi și uniți pe vecie cu România Mamă, ocrotitoare și susținătoare de-a lungul veacurilor a fraților robiți. Văd pe șoseaua Teiuș Alba - Iulia, cum se strecoară înfrântă și demoralizată, armata lui Mackensen, spre a ajunge la frontiera ungurească. Astfel, de o parte a șoselei mergeam noi românii, a căror dreptate triumfa deplin, după o îndelungată și grea suferință, iar de cealaltă parte ostașii germani, striviți de trufia și propriile lor păcate... Ce era în Alba Iulia? O formidabilă forță de energii descătușate, o imensă revărsare de viață nouă, clocotitoare, ce-și afirma furtunos hotărârea de a fi stăpână pe pământul zămislirii ei și a de a se uni pe veci cu Țara Mamă, împlinindu-se astfel o poruncă de dreptate a vremii și sfârșindu-se atunci epopeea durerilor noastre seculare... Am văzut și auzit zeci, sute de români plângând de bucurie și declarând ca dreptul Simeon: «Acum slobozește pe robul tău Stăpâne, că ochii mei văzură mântuirea neamului meu, așa de oropsit până ieri». Din gura zecilor de mii se înălțau în văzduhul rece al iernii strigând puternic și cald «Trăiască România», «Trăiască Armata Română». Zi de mare sărbătoare a fost «1 Decembrie 1918, cum neamul nostru din Transilvania n-a cunoscut alta în dezvoltarea sa istoric㻓.
Ștefan Meteș (1886-1977), istoric, preot ortodox, membru corespondent al Academiei Române. A studiat la Institutele Teologice de la Arad, Sibiu și Caransebeș și la Universitatea București - Facultatea de Litere și Filosofie, învățător și director al Arhivelor Statului din Cluj, deputat în primul Parlament al României. În timpul regimului comunist a fost deținut mai mulți ani în închisoarea de la Sighet. A participat la actul unirii de la 1 Decembrie 1918 împreună cu consătenii satului Geomal- Alba. A fost apreciat de personalitățile timpului: Nicolae Iorga, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, David Prodan, Constantin Giurescu, Octavian Goga ș.a. În anul 1972, prin ordin guvernamental i s-a conferit Ordinul “Meritul Științific” cl. I. Ulterior a primit numeroase premii și onoruri pentru cariera deosebită avută.
***
*”Grija noastră să fie nu cât de mult primim, ci cât de mult putem oferi.
În locul unui om necăjit care trebuie ajutat, să ne așezăm noi. În viața noastră zilnică cerem tot felul de “audiențe” la tot felul de persoane. Ne pregătim pentru astfel de audiențe. Avem emoții. Dar, lui Hristos Fiul lui Dumnezeu îi cerem vreodată audiență? Ne pregătim? Avem emoții?
Ellen Withe (1827-1915), pionieră creștină americană, ce a fost implicată în fondarea Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea, care o vede ca pe un profet contemporan, chiar dacă ea nu și-a asumat acest titlu.
***
* “În momentele fericite iubește-l pe Dumnezeu! în momentele dificile, cauta-l pe Dumnezeu! În momentele de liniște adora-l pe Dumnezeu! În momentele dureroase ai încredere în Dumnezeu! În toate momentele mulțumește-i lui Dumnezeu; când Iisus a murit pe cruce EL se gândea și la tine! Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean. îi poți vedea începutul. Dar nu și sfârșitul.
P.S. Pildele lui Solomon cap. 13, vers. 20: “Cine se însoțește cu cei înțelepți, ajunge înțelept, iar cel ce se întovarașește cu cei nebuni, va deveni rau”.
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
