O Românie unită pentru educația copiilor noștri (I)

Distribuie pe:

Se tot vorbește despre meseriile viitorului, însă nici prin cap nu ne trec acum meseriile care o să fie la mare căutare în doar câțiva ani: inginer imprimare organe 3D, controlor trafic drone, ghid turistic spațial, instalator de biofilm, consultant în valută digitală, designer de voce UX, designer personalitate gadgeturi, anticipator de calamități cibernetice, planificator de timp liber, consilier în realitate virtuală, analist cyber city, constructor realitate augmentată.

Da, omul a creat inteligența artificială, însă acum aceasta îl re-creează pe om. La doar 40 ani de la apariția internetului există servicii care nu mai sunt prestate de oameni, ci de Inteligența Artificială. Roboții au preluat milioane de joburi iar trendul este exponențial crescător, azi existând în lume firme cu un volum de muncă uriaș și doar o mână de angajați... umani. Scăderea populației și îmbătrânirea acesteia, pe lângă alte cauze de ordin socio-economico-politic, alături de creșterea interesului pentru leisure time a omului au condus la situația de față. Ne îndreptăm vertiginos înspre vremurile în care, la nivel planetar, se va institui UBI (universal basic income) pentru toți cei care vor opta să nu mai lucreze deloc, lăsând integral munca în seama AI (artificial intelligence). Deja digitalizarea face parte din vocabularul nostru și este mai mult decât un trend, chiar un must have. Impusă sau necesară, își face tot mai mult loc în viața noastră. Coexistarea dintre om și robot este esențială mai ales dacă luăm în considerare capacitatea infinită de învățare continuă pe care inteligența artificială o are comparativ cu capacitatea noastră mentală limitată. Dacă acum ne e greu să acceptăm faptul că pe plan intelectual noi, oamenii, suntem cu mult depășiți de AI, în doar câțiva ani va fi universal acceptat.

Totuși, îndrăznim să credem că vor continua să existe meserii (chiar foarte bine plătite) în care oamenii vor performa mai bine decât roboții. Și nu vorbim aici de meseriile creative, căci se pare că și la acest capitol ne-au depășit deja. În agricultură, de exemplu, există roboți care culeg fructe-legume. În industria auto, cea mai digitalizată la ora actuală, peste 70% din operațiuni sunt efectuate de roboți (dotați sau nu cu AI).

Astfel că se pune întrebarea: slaba pregătire educațională a dus la compensarea tehnologică? Sau invers? Căci corelarea dintre cele două este evidentă. Criza economică și socială sunt doar efectele.

Lăsând ideologia la o parte, totuși, nu toți ne-am dori să mergem în vacanță la o pensiune și să fim întâmpinați la micul dejun de un roboțel. Sau să ne maseze corpul vreunul. Sau să mergem la piață să cumpărăm legume tot de la roboți care nu ne pot arăta mâinile muncite în grădină...

Ține pasul educația cu galopul tehnologic?

O spun mulți angajatori: absolvenții ultimilor ani sunt posesori de diplome, nu de competențe reale. Este eșecul lor sau al sistemului? Este o cauză sau un efect?

În perioada pandemiei, în care digitalizarea și-ar fi putut demonstra lejer utilitatea, învățământul online s-a dovedit un mare fiasco, conducând la un regres irecuperabil pe plan educațional. Se vorbește deja de o întreagă generație pierdută. Dacă digitalizarea și-a făcut tot mai mult loc în câmpul muncii, să înțelegem că în plan școlar mai are mult de așteptat? Să fie oare pentru că încă nu suntem pregătiți (căci dotați tehnic, clar, nu suntem) pentru educația 2.0 prin intermediul internetului, folosind softurile specializate pentru învățare și predare? De ce?

1. Întâi, hai să recunoaștem că sistemul nostru educațional este unul autoritar, bazat pe axioma “magister dixit”, adică profesorul spune (iar elevii ascultă și nu comentează). Dar taman comentariile reprezintă motorul formării lor. Că școala nu le place, o spun deja 4 din 10 elevi. Azi 7 din 10 elevi sunt analfabeți funcțional, însă, la liceu avem pretenția să jongleze cu noțiuni abstracte, de la critica literară până la științele exacte. Problema e că nu știu să citească, darmite să înțeleagă și apoi să explice un text, mai ales dacă e științific, la matematică limitându-se la operațiile simple. Este o răzbunare a elevilor pe sistem... sau invers?

2. Formarea profesorilor, cu criza aferentă de personal didactic, e un subiect demult dureros. Din lipsa de ofertă, s-au acceptat prea multe compromisuri care au condus la pierderea respectului față de această profesie. Se mai clasează în topul preferințelor? Căci al nevoilor da! Apropo, profesia de învățător-profesor se clasează pe primele poziții în topul american al pozițiilor deschise între 2016-2026.

3. Cum ar fi dacă ar exista o școală de management educațional? Păi, atunci ar fi posibilă profesionalizarea conducerii școlilor, ceea ce ar duce la o creștere a calității educației.

4. În plus, descentralizarea sistemului educațional ar permite o adaptare mai bună pe plan local a strategiei naționale pe cele 3 direcții: curriculum, resursă umană, resursă financiară. Odată permisă, s-ar identifica și implementa rapid cele mai eficiente soluții pentru problemele cu care se confruntă respectiva școală.

5. Echiparea corespunzătoare a instituțiilor de învățământ este, însă, probabil primul topic pe ordinea de zi, căci cele de mai sus nu se pot desfășura corespunzător în spații necorespunzătoare.

Și iată cum, în câteva etape bine înțelese și implementate în mod asumat, schimbarea ar putea avea loc, odată cu efectele ei miraculoase. Astfel, nu ar mai exista diferențe de ordin structural, material sau de conținut între învățământul urban și cel rural.

Mădălina Mocanu

Lasă un comentariu