Motto: “Cunoscând, istoria, eroii, tradiția, ne facem mai altruiști, mai iubitori de om și viață” (N. Iorga)
Frumoasa comună românească, din estul Câmpiei Transilvaniei, cu numele mioritic, Băla, a fost atestată documentar în anul 1327 (Suciu 162). Modesta noastră contribuție, publicistică, nu înseamnă că istoricii târgumureșeni sau intelectuali ai locului nu au publicat studii competente privind evoluția istorică a localității amintite.
Beneficiind de excelența lucrare a istoricului clujean, cu rădăcini bistrițiano- mureșene, Vasile Lechințan, “Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei” apărută în 2018 la Editura “Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca, dar și de cercetările documentare ale Muzeografului profesor dr. Virgil Pană, apărute la Editura “Ardealul” din Tg. Mureș, tot în anul 2018, încercăm să rememorăm sau să aducem eventuale adăugiri imensei participări a românilor ardeleni(mureșeni) la Primul Război Mondial (1914- 1918), la jertfa lor de sânge în Marele Război.
Primul Război Mondial merită denumirea de Marele Război, numai dacă apreciem cum se cuvine “Tratatele de pace” prin care dispar 3 mari imperii și apar state noi independente în centrul și estul Europei, precum Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia etc. La acest proces complicat și-au dat viața și sute și mii de români din străvechile sate ale Transilvaniei și ale întregului spațiu românesc.
Trecând peste timp consemnăm că la Recensământul ungar din anul 1900, în Băla sunt în total 249 case, din care 245 din lemn sau altceva, una din chirpici sau pământ, una din piatră și pământ și două din piatră sau cărămidă. Vechimea locuitorilor pe aceste meleaguri este dovedită și prin însemnate vestigii arheologice și numismatice de-a lungul timpului și păstrate în muzee.
În anul declanșării Marelui Război, Băla făcea parte din județul Mureș - Turda, Plasa Reghinul de Sus. Raportată la mărimea altor localități din zona Câmpiei transilvane, Băla avea o populație românească, destul de mare, peste media multor sate sau comune din zonă, respectiv, 1205 suflete.
La 22 februarie 1922 primar al comunei era Pol Simion, preot greco-catolic, Emil Ormenișan.
În anul 1914 au fost mobilizați din Băla 229 de români la partea activă și 37 la partea sedentară,, deci în total 266 au fost înrolați pentru a fi trimiși în război.
Numai când citești că dintr-o singură comună, de mărime mijlocie, la acea vreme, au rămas 76 de copii orfani care nu și-au cunoscut sau nu și-au mai văzut tatăl niciodată. Când ne gândim că 27 de femei văduve și-au plâns soții, și-au crescut greu copii.
Glorie celor 27 de eroi care au murit pe câmpurile de bătălie din Italia, Galiția și Rusia, a celor 15 morți în închisori, pribegie și spitale, a celor 15 dispăruți în împrejurări necunoscute, dar ne aplecăm capetele și în fața veteranilor care s-au întors acasă de pe front sau din lagăre, a celor 4 invalizi pe viață din Băla. Unii dintre veterani au participat și la al doilea război mondial, pe front, sau în lagăre de concentrare.
Este demn de apreciat faptul că, românii ca și belenii au un cult deosebit al cinstirii memoriei eroilor neamului întrucât în anul 1936 prin contribuția localnicilor s-a ridicat în centrul localității un frumos monument ale Eroilor lor și ai țării. Placa din marmură a fost adăugată mai târziu.
În anul 1918, noiembrie 10/23 are loc la Băla constituirea Consiliului Național Român și a Gărzii naționale. Un rol deosebit a avut președintele ales atunci, preotul greco-catolic Emil Andreșan personaj cu o importantă contribuție la viața politică, a zonei, a județului și a țării și în perioada de după Unirea cea Mare (1 dec.1918), dar și alți beleni patrioți ai vremii.
Col. jrs. Octavian Chebuț - Tg. Mureș
Prof. Gh. A. Mircea - Crăiești
