“Mai bine scrum, decât pulbere!” Jack London
Și dacă fibra sufletească a unui om sensibil, născut cu setea de adevăr, nu se poate acorda la sunetul sinistru al acestui veac diform, ce va face?... Nimic mai mult, decât ceea ce au făcut și alte ființe marcate de noblețe sufletească și aflate în răspărul lumii, lume ce-și reclama tot timpul, în mod infernal, nevoia sălbatică de a fi, sfidând atavic nevoia de desăvârșire a omului de calitate.. Ce poate să facă? Nimic decât să-și ridice ochii către cerul libertății lui înnăscute!...
Cineva, cândva, chiar în zgomotul și agitația permanentă a istoriei, îi va vedea privirea și o va duce mai departe pe cont propriu, ca, la rândul lui, s-o dăruiască unui alt demn urmaș. Această călătorie, invizibilă-n timp, a vibrației sufletului liber, este poteca de lumină a desăvârșirii umane, în drumul ei spre Adevăr! De la respirația unei libertăți la altă respirație a ei, prin negura istoriei, ca și cum o specie superioară își caută aerul necesar, nu numai ca să supraviețuiască, ci ca să se desăvârșească! În tot acest timp “confrații” lui, obișnuiți cu mediul, “adaptații” de serviciu, cei născuți cu nostalgia cătușelor, se vor grăbi să pedepsească această privire către cer a semenului lor. Gelozia celor mulți, a sclavilor de bună voie! Și-atunci cel care a-ndrăznit să-și respire libertatea înnăscută, părăsind astfel aerul înecăcios al turmei în drumul ei spre nicăieri, va ști că prețul acestui gest, al acelei salvatoare priviri spre zarea propriei desăvârșiri, va fi chiar existența lui! Nu există pentru cei născuți astfel cale alternativă! Nu există alt drum! Nu există cale înapoi, decât cu prețul sinuciderii! Tulburătoare și inexplicabilă taină! Omul născut liber își acceptă cruntul destin la care îl supun cei mulți, răstignirea. Căci dorul de cer se anunță a fi mai puternic decât viața. De aici, de la această sublimă înălțime umană, veghează netulburată de contingent desăvârșirea noastră. Din lumina acestei jertfe se vor lumina mulți alții care, la rândul lor, se vor lăsa mistuiți de setea descătușării întru înălțarea bietei noastre condiții umane.
Și, de aceea, nu există decât o singură cale!... Să arzi!... Să arzi până la capăt în lumina libertății tale!
Din volumul “Omul liber”, Dan Puric
