Ce vrea China!? (I)

Distribuie pe:

Înainte de a analiza proiectul de pace propus de China pentru încheierea războiului dintre Rusia și Ucraina, să vedem cum s-a ajuns în această situație.

După 30 de ani de hegemonie mondială a SUA și încheierea primului război RECE, popoarele și statele lumii au cunoscut o dezvoltare deosebită, în frunte plasându-se China cu o creștere a PIB-ului de 40 de ori, realizare care a plasat-o pe locul doi în lume cu un PIB de 18.000 de miliarde de dolari, în urma SUA , care a ajuns la aproximativ 25.000 miliarde de dolari. Ca termen de comparație, următoarea țară este Japonia, cu 4.300 miliarde de dolari PIB-ul anual. În ultimii 20 de ani, Vladimir Putin a reușit în Rusia să reinstaureze un regim autocratic.

Problema lui Putin: Rusia, o mare forță militară recunoscută pe plan mondial, cu cel mai mare arsenal militar nuclear, nu mai avea puterea geopolitică și economică de pe vremea URSS-ului și nu-și mai permitea o implicare majoră în plan geostrategic mondial. În această situație, Putin a recurs la o strategie, pentru a fi acceptat la “masa bogaților”, care îi facilitează posibilitatea de a-și impune punctele de vedere la nivel mondial. În acest sens, Rusia a întărit legăturile cu CHINA, considerând-o o putere eficientă pe plan economic mondial și, nu în ultimul rând, un adversar al SUA.

În condițiile acestea, în 2008, Putin critică din nou ideea extinderii NATO cu țările din fosta URSS.

În urma evenimentelor din Ucraina de pe “Maidan” și a pierderii puterii filoruse de la KIEV, Putin intră în 2014 cu armata în CRIMEEA, ocupând-o în două zile fără vărsare de sânge, declanșând un război de secesiune în Dombas (zonă locuită în marea majoritate de vorbitori de limba rusă), conflict rămas înghețat până în 2022.

În ultimii 10 ani, prietenia dintre Rusia și China s-a amplificat în ideea constituirii unui al doilea pol de putere în lume în jurul celor două state care să atragă și alte state dintre țările nealiniate, precum India și Iranul.

Xi Jinping a încurajat această idee și s-a folosit de acest concept geopolitic în propria sa campanie electorală din 2022, când a reușit să fie ales a treia oară președinte de partid (Partidul Comunist Chinez), cât și al treilea mandat de președinte. A reușit aceasta după ce a schimbat Constituția Chinei (Constituție realizată de Deng Xiaoping după moartea lui Mao Zedong), care limita la două mandate de 5 ani pentru funcțiile de partid sau de stat.

În felul acesta și China lui Xi Jinping are tendințe de revenire pe făgașul comunismului clasic, dar principiul economiei de piață a rămas în continuare același cu întreprinzători și proprietate privată. Nu se știe până când acești întreprinzători vor rămâne în totalitate independenți.

“Operațiunea specială”, declanșată de Putin în 2022, nu a fost condamnată, dar nici aprobată în mod explicit de China, în ambele Adunări Generale ale ONU s-a abținut de la vot. Rusia a considerat că dacă cucerește Ucraina în ritmul în care a cucerit Crimeea va convinge lumea că este o putere mondială, care poate să întreprindă ceea ce își dorește la nevoie; dacă Ucraina nu s-ar fi opus, nu ar fi izbucnit un război clasic și toată lumea ar fi acceptat situația la fel ca și ocuparea Crimeii.

Rusia ar fi găsit explicații plauzibile pentru acțiunile ei, iar Uniunea Europeană ar fi acceptat situația în schimbul avantajelor economice și continuarea livrărilor de gaze și țiței ieftin occidentului. China ar fi câștigat un aliat mai puternic și planurile de viitor ar fi avut un sens.

Ucraina nu a cedat. Ținând cont de situația de pe front și atitudinea Ucrainei, occidentul s-a coalizat începând să ajute Ucraina cu bani și armament.

Astfel, conflictul s-a transformat într-un război adevărat, cu pagube umane și materiale.

Au ieșit la iveală lipsurile și problemele cu care se confruntă armata Rusiei, cucerirea Ucrainei și chiar a unor zone limitate devenind din ce în ce mai dificilă.

Între timp, în China s-au desfășurat alegerile câștigate de Xi Jinping, care acum se orientează spre economia mondială intrată în criză. Inflația a lovit toată lumea, fluxurile de aprovizionare nemaifuncționând normal, iar pandemia a scos la iveală tot felul de interdependențele în economia mondială, amplificate de sancțiunile la adresa Rusiei și care exercită o mare presiune și pe economia Chinei.

În prima parte a conflictului, China a beneficiat de conjunctura favorabilă și a profitat din plin de avantajele economice create de această situație economică.

În urma acestei situații, au ieșit în câștig SUA și celelalte țări exportatoare de surse de energie; a câștigat industria de înarmare, care în marea majoritate se află tot în țările bogate; de asemenea au profitat Turcia și Iranul.

Dar s-a mai întâmplat ceva: Lumea, și în special marile industrii și-au dat seama de incredibila interdependență mondială a fluxurilor industriale, agricole, turistice și de transport din lume. GLOBALIZAREA facilitează crearea de profituri super mari bazate pe transferurile de capital și Know-how între țări.

Țara care are nevoia cea mai mare de cooperare internațională și care și-a construit în mare parte economia pe export și atragerea de capital străin este CHINA.

În această nouă situație creată Xi Jinping și-a dat seama că, dacă lumea intră într-un război rece, nu numai politic, ci mai ales economic, ascensiunea Chinei se va bloca. Aceasta ar însemna de fapt sfârșitul erei dezvoltării în ritm mare și chiar al dezvoltării în general.

Țările occidentale au început să aloce sute de miliarde de euro pentru construirea de fabrici de diverse componente electronice, care până acum erau monopolul Chinei și TAIWANULUI. Când sute de firme au plecat din RUSIA în urma embargoului, obligate sau nu, ele au pierdut sute de milioane de euro fugind din cauza războiului impredictibil.

Cristian Tiberian

(Va urma)

Lasă un comentariu