În monumentala sa operă, “Istoria literaturii române de la origini și până în prezent”, George Călinescu afirmă că “după Eminescu și Macedonski, Goga este întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu”.
Au trecut 142 de ani de la nașterea lui Octavian Goga, la 1 aprilie 1881, în satul Rășinari, de lângă Sibiu, în familia preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare. Poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, a ajuns prim-ministru al României în perioada 28 decembrie 1937 - 11 februarie 1938 și membru al Academiei Române din anul 1920, în locul rămas vacant prin dispariția lui Coșbuc, al cărui elogiu îl va face prin discursul său de la recepție, rostit în 1923.
A fost primul din cei 5 copii ai părinților săi. A mai avut două surori (Victoria și Claudia) și doi frați (Victor, mort la vârsta de un an, și Eugen, cu care a și fost plecat pe frontul din Dobrogea din timpul Primului Război Mondial). Toți membrii familiei au avut încercări literare.
Poetul a făcut clasele primare la școala din satul natal (1886-1890), care astăzi îi poartă numele, iar ulterior s-a înscris la Liceul de Stat din Sibiu - astăzi Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” - de unde se va transfera la Liceul Românesc din Brașov pentru ultimul an de studiu. După absolvirea liceului și promovarea examenului de Bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta în anul 1900 și își va definitiva studiile în 1904, la Berlin.
Vacanțele de vară le petrecea în mare parte în Crăciunelul de Sus, satul natal al tatălui său, perioadă despre care Goga afirmă următoarele: “Viața țăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-a fost sursă de inspirație pentru «Plugarii și Clăcașii»“. Conform spuselor strănepotului său, Constantin Bucșan, anii copilăriei petrecuți la Rășinari i-au marcat profund opera, acest sat fiind locul în care Octavian Goga revenea de fiecare dată cu drag. Aceeași sursă ne relatează mai multe aspecte despre prieteniile legate de către Octavian Goga, afirmând că de-a lungul timpului i-au trecut pragul casei mai mulți oameni din lumea literară și nu numai, dintre aceștia amintind pe Aurel Vlaicu, Ion Luca Caragiale sau chiar Alexandru Vlahuță, care i-a fost și naș de cununie.
În casa părintească, Goga a întâlnit o bibliotecă bogată, orientată cu precădere spre cărți de poezie, deopotrivă românești, germane sau maghiare, pe care le va citi cu pasiune în anii tineri atât de receptivi, când, în acest mediu de interferențe etnice, specific regiunii, va deprinde, până la perfecțiune limbile germană și maghiară. Așadar, poezia noastră populară, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Goethe, Schiller, Heine, Uhland, Petofi, Madach sunt primele experiențe fundamentale de cultură, sub care, îndrumat de mama sa, poetă, își va dezvolta prielnic sensibilitatea vie înnăscută, solicitată intens de realitățile dureroase din viața satului transilvănean.
Ca orice mare poet, Octavian Goga și-a simțit de timpuriu vocația, scriind versuri încă de la vârsta de nouă ani, dar prima poezie a sa, “Atunci și acum”, i-a apărut în 1898, în “Revista ilustrată” din Sibiu, condusă de folcloristul Ion Pop Reteganul, care i-a trimis o scrisoare, spunându-i: “Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte”. A urmat apoi o serie de încă câteva poezii pe care Goga le-a semnat sub diverse forme: “Octavian”, “Nic. Otavă” sau “Tavi”. Abia în anul 1903, cu ocazia debutului în Revista “Luceafărul”, unde s-a afirmat de-a lungul anilor drept “talent literar autentic”, Octavian Goga va semna cu întregul său nume.
Primul său volum de versuri a apărut în 1905, fiind intitulat “Poezii”. Este cel mai important volum din câte a scris. Discutat elogios de cei mai de seamă oameni de cultură ai timpului, premiat de Academia Română în urma unui raport al lui Titu Maiorescu, acest volum a adus lui Octavian Goga glorie și i-a statornicit imaginea de poet. Totodată, i-a înlesnit ascensiunea politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Alte volume publicate: “Ne cheamă pământul” (1909) și “Din umbra zidurilor” (1913). Prin acordarea la 21 martie 1906 a premiului “Năsturel Herescu” pentru volumul de debut, creația poetică a lui Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Române. În 1924, poetul a primit Premiul Național de poezie.
Imaginea personalității artistice a marelui poet se întregește unitar cu activitatea lui de dramaturg, de strălucit orator, de traducător și gazetar.
Octavian Goga a trecut la cele veșnice la vârsta de 57 de ani, în data de 7 mai 1938, în urma unui accident vascular cerebral care a avut loc în parcul locuinței sale din comuna Ciucea. Trupul neînsuflețit al poetului a fost adus la București pentru funeralii naționale și a fost înhumat la Cimitirul Bellu din Capitală. Ulterior, conform dorinței testamentare a acestuia, trupul a fost reînhumat la conacul său de la Ciucea.
Portret O. Goga de Hans Eder
Prof. Gheorghe Dărăban
