Ce investiții s-au făcut în România, în ultima perioadă? Hai să fim serioși...

Distribuie pe:

Bruxelles-ul a realizat un lucru care a fost semnalat de analiza economică occidentală încă de acum câteva luni, și anume că datoria publică în țările Uniunii Europene, dar și din SUA, începe să fie o piedică importantă în calea creșterii economice. O datorie care, în urma pandemiei de COVID și pe fondul războiului din Ucraina, a cunoscut un salt rapid, pe care aceste zone economice nu l-au cunoscut până acum. Sigur că datoria publică nu este binevenită, iar Uniunea Europeană încearcă să ia unele măsuri să semnaleze asupra acestui pericol, dar revin asupra unei chestiuni care mă preocupă de mult timp și ar trebui ca să o spunem cu mai multă tărie și mai mult curaj: măsurile pe care Uniunea Europeană le ia se aplică pe teritoriul acestei piețe comune unor economii naționale cu grad diferit de dezvoltare și cu probleme absolut speciale. Nu poți să aplici toate măsurile în același fel și cu aceeași metodă la toate țările. Iată că acum a apărut o chestiune care ține doar de o anumită zonă a Uniunii Europene și care e foarte gravă. Ultimele știri ale EUROSTAT, de ieri sau alaltăieri chiar, au arătat că datoria publică a țărilor care sunt în estul Europei, care sunt în proximitatea războiului din Ucraina, a crescut într-un ritm spectaculos în ultimul an, după ce războiul din Ucraina a început și după ce toate aceste sacrificii - și nu este un cuvânt exagerat - pe care aceste țări - România, Polonia, țările baltice, chiar până la Ungaria, Bulgaria - le-au făcut.

Deci, e bine că Uniunea Europeană a realizat faptul că această politică de solidaritate, cum o numește Uniunea Europeană, față de susținerea efortului pe care Ucraina îl face în războiul cu Rusia nu este în același fel resimțită, nu are același efect în toate țările. În unele, efectul este mult mai grav, în țările care sunt apropiate de zonă, în țările cu ritm de dezvoltare mai mic, cu un decalaj în dezvoltare față de occidentul european, toate aceste măsuri pe care le-a luat Uniunea Europeană au efecte diferite și, bineînțeles, mult mai negative în aceste țări.

Măsurile ce trebuie luate sunt legate de consolidarea bugetară, adică de un buget care să fie cu un deficit inclus într-o normă acceptabilă, sustenabilă. Asta înseamnă reducerea cheltuielilor.

România este într-o situație foarte dificilă, conducătorii noștri nu o spun în mod direct, dar e o situație foarte dificilă. Noi avem niște deficite enorme care subminează condițiile de viață în România. E deficitul contului curent, deficitul balanței comerciale, deficitul bugetar. Toate astea arată că noi trebuie să luăm măsuri mai serioase decât alții, mai ales că nu suntem în zona euro. Asta înseamnă, așa cum ultima analiză a Fondului Monetar și a Uniunii Europene a arătat, asta înseamnă reduceri de personal în sectorul public, asta înseamnă reduceri de salarii, mai ales în sectorul IT și mai ales creșterea de impozite și taxe. Lucrurile astea, vă dați seama că în condițiile României, sunt niște nișelemente de dramatică scădere a nivelului de trai, intrăm într-o austeritate evidentă și văd că deocamdată, Guvernul nu are curajul ca să ia astfel de măsuri.

România are nevoie de reformă structurală, în sensul în care ramurile economiei românești să se bazeze mai mult pe resursele proprii prelucrate în țară și pe un grad mai înalt de tehnologizare, care să ridice valoarea adăugată creată în România, să dea salarii mai mari, să alimenteze mai bine bugetul și mai ales să se renunțe la această greșeală extraordinară pe care a făcut-o Ministerul de Finanțe în ultimele luni, aceea de a ataca singurul sector care creează valoare și care alimentează bugetul, care e sectorul economiei reale private. Acest sector a fost atacat prin mărirea impozitelor și taxelor, prin eliminarea unor facilități. Deci noi avem de reparat unele greșeli și repuse în aplicare, în condițiile în care putem, pentru că economia noastră nu merge foarte bine, aceste indicații pe care Uniunea Europeană le dă și care eu zic că sunt binevenite în acest moment, pentru că semnalează un pericol care planează asupra Europei în totalitatea ei.

Pentru că noi avem banii puși de o parte, sunt șase miliarde de euro la Banca Națională pentru Investiții, dar nu le facem, pentru că nu avem proiecte. Deci investițiile în România constituie o chestiune complicată, care mai mult se prezintă politic decât în fapt. Ce investiții serioase s-au făcut în România în ultima perioadă? Hai să fim serioși! În autostrăzi, lucrurile merg rău, iar lucrul cel mai grav este că orice investiție în România debalansează balanța comercială, pentru că toate bunurile de capital pe care le folosim pentru investiții sunt de import. Noi am început să importăm lucruri pe care le exportam înainte, spre exemplu, bitumul, fierul beton, sticla industrială ș.a.m.d. Deci, aici e o chestiune care trebuie discutată cu mai multă atenție și mai multă franchețe, cu mai multă sinceritate. Nu așa vom face investiții! Ce, unde, cum! Există o strategie? Există undeva un plan în sensul unei strategii de dezvoltare în viitor pentru a pune România în rândul celorlalte țări din punctul de vedere al depășirii stadiului în care ne aflăm al revoluției industriale? Ne pregătim pentru intrarea într-o epocă a digitalizării? Nu! Mai mult vorbim, mai mult nu facem. Avem exemplul clar de vorbărie fără fapte în acea scamatorie cu Ion, acel robot care de fapt nu era robot, era o înregistrare butaforică...

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic

Lasă un comentariu