Deși tuturor ne este clar că nu funcționează rețeta din prezent, nimeni nu găsește motivația de a începe schimbarea. De exemplu, vorbim despre legi și reguli absurde. Multe dintre cauzele acestora țin de lipsa unui dialog real între cei care scriu legile și profesioniștii din domeniu. Sigur, industria poate încerca să își conserve anumite avantaje, ar putea avea și puncte de vedere subiective. Aici intervine competența, vigilența și etica reprezentanților statului. Dar și includerea în grupul de consultare a cât mai multor interese divergente.
Însă atunci când se publică legi care sunt imposibil de respectat sau contrazic alte reglementări deja existente sau conțin prevederi neclare - reacția specialiștilor ar trebui să conteze. Pentru a scrie legi mai bune avem nevoie ca toate părțile să fie incluse în dialog, toți cei prezenți să-și cunoască foarte bine meseria și fiecare să înțeleagă că o societate care nu este guvernată de legi drepte va afecta calitatea.
Pentru a ajunge în acest punct, și reprezentanții statului și cei ai privatului, ar fi benefic să ia o decizie cu privire la tipul țării în care vor să trăiască ei, familiile lor și toți cei dragi lor. Erodarea instituțiilor unui stat afectează pe toată lumea. Sigur, cei care au mulți bani își pot cumpăra un stil de viață mai bun - fie în țară, fie în străinătate. Dar mai devreme sau mai târziu, toți se vor găsi în circumstanțe în care diferența contului din bancă nu îi mai poate salva nici pe ei.
România este în competiție cu alte țări pentru retenția talentului și capitalului. Dacă potențialul este blocat, resursele caută un alt mediu în care se pot dezvolta. Rolul legilor este acela de a oferi oamenilor și organizațiilor un cadru corect în care să își valorifice competențele și să-și îndeplinească năzuințele. Iar pentru o țară care încă se luptă cu sărăcia, capacitatea oamenilor de a depăși nivelul socio-economic în care s-au născut este esențială.
Trecem printr-o perioadă dificilă din multe puncte de vedere. Mai mult ca de obicei, fiecare se concentrează pe binele propriu. Însă pierdem din vedere că binele propriu se extinde exponențial doar atunci când mediul în care trăim favorizează binele tuturor. În loc să căutăm avantaje individuale ar fi benefic să contribuim activ la crearea unei societăți care susține competența, etica și inovația.
O companie va continua să fie profitabilă pe termen lung doar dacă își tratează angajații, clienții și partenerii cu respect și umanitate. Însă toate aceste eforturi pot fi năruite. Dacă angajații nu au avut parte de o educație de calitate relevantă domeniului,
dacă sistemul medical nu îi ajută să-și îngrijească sănătatea și dacă fiecare zi este un maraton de obstacole administrative, energia oamenilor este consumată inutil în afara profesiei și familiei lor. Întreg potențialul lor este cheltuit pe probleme aflate în sarcina statului și plătite prin colectarea dărilor la stat de la oameni și companii.
Iar dacă privatul este limitat în capacitatea de a valorifica talentul și capitalul, statul este limitat în colectarea taxelor și impozitelor. Așa apare exodul în care am pierdut milioane de oameni care și-au stabilit rezidența în alte țări. Ei produc valoare adăugată, competivitate și inovație pentru alte societăți. Alimentează bugetele altor state, în timp ce țara de origine devine o ecuație bugetară din ce în ce mai puțin benefică cetățenilor și mediului de afaceri.
Imperiile au căzut mereu din interior. Putem continua conflictele interne. Putem alimenta neîncrederea reciprocă. Putem să ne prefacem că muncim și să dăm mereu vina pe alții. Dar vom pierde viitorul.
Sau putem să ne investim toată energia în a construi o țară și o societate bazată pe meritocrație și performanță în care toți oamenii, pe baza talentului și muncii lor, au șansa la un mâine mai bun, indiferent din ce mediu provin. Și vom avea un viitor.
Adrian Vascu
