La 22 aprilie s-au împlinit 37 de ani de la moartea lui Mircea Eliade (1907-1936). O existență tulburătoare, de la adolescentul miop rebel, corigent și erudit, la profesorul de istorie a religiilor din SUA, membru al multor Academii ale lumii, prestigios, aclamat și iubit de studenții lui și chiar de hipioții americani. Atras de religia și filosofia indiană, Eliade a învățat sanscrita, a studiat yoga, petrecând câteva luni izolat într-un ashram din Himalaya. Fascinantă e iubirea neîmplinită dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi (romanul “Maitreyi”). Interesul pentru istoria și fenomenologia religiilor se împletește la Eliade cu pasiunea pentru creația literară, scrisă constant în limba română.
A rămas mult timp necunoscut, nepublicat, interzis în România comunistă, cum mărturisește în “Memorii”: “De foarte mulți ani mă consider un scriitor român postum; viu n-a rămas decât autorul cărților care apar în limbi străine”.
Despre omul întreg și liber, Mircea Eliade a notat câteva gânduri copleșitor de actuale: “A împărtăși cu toată făptura ta o credință, și a rămâne în același timp om întreg - este astăzi un lucru extrem de rar. De la o vreme nu mai întâlnim decât jumătăți de oameni, sferturi și câtimi de oameni. Unii din ei excepțional de bine înzestrați, alții înfrigurați de o mare dorință de bine - dar nimeni nu e om întreg, om liber și viu. Se visează și se pregătesc societăți noi, cu rânduieli noi, cu o dreptate mai largă. Cât entuziasm nu se cheltuiește, câtă dragoste nu se zbate în aceste pregătiri pentru o lume mai bună! Și totuși, când te apropii și cauți omul întreg, omul liber mai ales, nu găsești decât fărâmituri”.
(Un interviu cu Eliade: https://www.youtube.com/watch?v=SDa59i1P36I)
Prof. univ. dr. Iulian Boldea
