Motto: “Poți pleca din casă, poți pleca din țară, dar nu poți pleca din tine însuți. Porți cu tine peste tot și casa și țara, așa cum îți porți sufletul și trupul”.
Antonie Plămădeală (1925-2005), Mitropolit al Ardealului, academician, scriitor
* Homiakov a trăit ceea ce a scris și a scris ce a trăit (Prof. Chițescu) și de aceea, studiindu-l, guști plăcerea, despre care vorbea Pascal, de a întâlni “nu un autor, ci un om”. Prietenul lui, Ivanovskoe, spunea: “Într-o zi am fost invitați la el acasă. Cum avea mulți invitați, toate camerele erau ocupate, așa că el a așternut patul meu în camera sa... Mult după miezul nopții am fost trezit de un murmur ce venea din camera pe care zorile începeau să o lumineze puțin... Era în genunchi, înaintea icoanei sale de călătorie, cu mâinile încrucișate pe spătarul unui scaun și cu fruntea așezată pe ele. Un suspin înăbușit ajungea până la urechile mele. «Vorbea cu Dumnezeu...» și am aflat mai târziu că în fiecare zi se repeta această conversație: «Creație și Creator...»“
Alexei Homiakov (1804-1860), cel mai mare scriitor slavofil, părintele eclesiologiei ortodoxe, “Campion al Bisericii Ortodoxe”.
***
* “Trebuie să învățăm să murim cu încetul”. Trebuie să învățăm să murim; acesta e temeiul vieții. “Să pregătești din timp capodopera unei morți mândre și, mai presus de orice, a unei morți unde întâmplarea nu-și are locul, a unei morți construite, fericite, entuziaste, așa cum au știut să și-o aleagă sfinții; o moarte îndelung meditată, care să-și facă uitat propriul nume, rămânând doar un gest care restituie universului anonim legile recunoscute și mântuite ale unei vieți intens împlinite”.
Reiner Maria Rilke (1875-1926), autor austriac, unul din cei mai importanți poeți de limbă germană.
***
* “Între regii buni care au domnit peste poporul lui Israel a fost unul foarte credincios și temător de Dumnezeu, cu numele Iezechia. Într-o zi, acesta s-a îmbolnăvit grav, a căpătat o infecție în trupul său și zăcea de moarte. La rege a intrat atunci proorocul Isaia și i-a zis: «Așa grăiește Domnul: pune-ți casa în rânduială căci nu te vei mai însănătoși, ci vei muri». Cuvintele acestea nu l-au înspăimântat pe Iezechia, căci, era drept, avea cugetul neprihănit și nu se temea de moarte. Ci, cu cele din urmă puteri, s-a îndreptat spre Cel ce toate le orânduiește și s-a rugat zicând: «O, Doamne, adu-ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credință și cu inima dreaptă și am făcut cele plăcute în ochii Tăi». Și a plâns Iezechia când se ruga. Liniștea sufletului acelui om răsărea din chipul cum înțelese să trăiască. Pe patul de moarte pe Iezechia nu-l speria nimic, fiindcă el în toate zilele vieții sale a fost cu iubire de Dumnezeu și ascultător poruncilor Sale. Câți dintre credincioși s-ar putea despărți de lumea aceasta cu aceeași conștiință curată”?
P.S. Galateni cap. 6, vers. 1-3: “Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții ținând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos. Căci de se socotește cineva că este ceva, deși nu este nimic, se înșeală pe sine însuși.”
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
