Cercetătorii de la Universitatea Auckland, Noua Zeelandă, citați de suntparinte.ro, au realizat un amplu studiu privind dezvoltarea personalității copiilor singuri la părinți, ajungând la concluzia că aceștia au, pe lângă avantajele de necontestat (fiind unicul obiectiv al părinților), și multe dezavantaje, generate de lipsa experiențelor de socializare cu semenii săi.
Avantaje
Specialiștii susțin că afirmația conform căreia copilul singur la părinți este egoist și capricios este una falsă. Într-adevăr, el beneficiază de multe avantaje, dar dacă primește o educație bună va crește într-un mod sănătos.
Primește mai multă atenție - Copilul nu trebuie să își împartă părinții cu frații săi. Prin urmare, părinții își pot îndeplini mai bine rolul. Atenția specială care i se oferă aproape constant îi dă un sentiment de încredere sporită în părinți și o mai mare stimă de sine.
Are o dezvoltare intelectuală mai rapidă - Pentru că interacționează mai mult cu adulții, mai ales în primii ani, copilul unic se dezvoltă mai repede din punct de vedere mental și lingvistic, spre deosebire de copiii care au frați.
Are mai multe hobby-uri - În lipsa unor frați, copilul unic ajunge să se cunoască mai bine și să devină mai independent. Nu este ceva neobișnuit să aibă un interes mai mare pentru lectură, pictură și alte activități pe care le poate desfășura singur.
Este mai organizat - Mulți dintre cei care au fost copii unici ajung adulți organizați și responsabili. Pentru că nu locuiesc cu alți copii, vor adopta stilul de ordine și muncă pe care îl au părinții lor. Își îndeplinesc sarcinile și caută să aibă mereu lucrurile în ordine.
Este un mic adult - Copiii unici petrec mult timp cu adulții, iar acest lucru îi face să ajungă să se simtă confortabil cu persoanele în vârstă și să se comporte mai matur încă de la o vârstă fragedă. Ei relaționează cu ușurință chiar și cu persoanele în vârstă, dar acest lucru îi poate determina să fie mai duri cu ei înșiși. Vor să fie autonomi și să realizeze lucruri mari la o vârstă fragedă. Au o încredere mai mare în ei la școală pentru că înțeleg așteptările profesorilor și devin lideri printre copiii de vârsta lor.
Dezavantaje
Cu toate că un singur copil le permite părinților să îi satisfacă mai multe nevoi și plăceri, el are unele dezavantaje.
Evită munca în echipă - Copilul unic întâmpină dificultăți când este pus în situația de a lucra în echipă. El este obișnuit să organizeze lucrurile în felul său și să ia decizii individual. Cu toate acestea, face eforturi să se adapteze și să facă parte din grup.
Are mai puțini prieteni - Este foarte selectiv cu amicii și preferă să aibă câțiva prieteni cu care are relații foarte strânse. De fapt, el creează cu acei prieteni o legătură asemănătoare celei pe care și-ar fi dorit să o aibă cu un frate sau cu o soră.
Se maturizează prea repede - Pentru că se maturizează rapid, pierde din spontaneitate, din bucuria de a avea activități tipic copilărești. Parcă nu își permite să fie copil și devine rigid.
Este mai puțin generos - Pentru un copil unic este ceva obișnuit ca lumea să se ocupe de problemele lui sau să îl asculte. Îi este greu să împartă ceea ce are și nu numai din punct de vedere material. Riscă să devină mai puțin generos și emoțional, își interiorizează emoțiile și se deschide cu greu față de ceilalți.
Devine mai retras - Are încredere în părinți aproape în exclusivitate, de aceea poate să devină distant și rezervat. De asemenea, este posibil să nu se descurce să rezolve conflictele cu ceilalți. În cazul lui, este important ca părinții să înțeleagă că trebuie să îl încurajeze să interacționeze mai des cu copii de aceeași vârstă și să renunțe la supraprotecție sau control excesiv asupra lui. (L.P.)
Lucreția Pop
